Ani de zile, eroul meu a fost „Gladiatorul” Maximus, din filmul cu acelasi nume.De aseara, cand l-am auzit doar, vorbind in cadrul emisiunii „Ora de foc” de la realitatea tv, eroul meu, din viata reala este medicul Dan Enescu, de la spitalul „Grigore Alexandrescu”. N-am mai ascultat vreodata o marturie atat de profunda, de frumoasa, de profesionista, de responsabila, dar si emotionanta, descriind o stare de fapt tragica, precum cea a bebelusilor transferati de la Maternitatea Giulesti. Medicul Enescu a salvat zeci de mii de copii, fiind specilizat in chirurgie plastica la copii arsi, iar cazul micutului de cinci zile, uitat de o asistenta in incubator, si operat de medicul Enescu, este inca proaspat in memoria colectiva, desi au trecut 8 luni de atunci si copilul este sanatos si fara urme.
Am privit inmarmurita ieri si azi la televizor, vazand targa dupa targa si medicii de la SMURD care evacuau copiii arsi. Mi-amintesc cand am suferit o interventie chirurgicala, cu cativa ani in urma, la Paris, si cand m-au invelit intr-o folie de aluminiu, exact ca cea in care erau inveliti bebelusii…parca m-am revazut pe mine, cu ochii in tavan, purtata dintr-un salon spre sala de operatie, Nu va puteti imagina ce senzatie stranie !
Ce blestem trebuie sa fie acela in care porti in pantec , noua luni, un copil, il aduci pe lume, traiesti bucuria primului lui plans si a imprecisului sau gangurit, a ochisorilor lui inchisi, pentru ca in aceeasi zi, cateva ore mai tarziu, sa-l pierzi intr-un incendiu ? Exact cum spunea doctorul Enescu „arsura este cea mai mare si cea mai grava dintre tragediile care i se pot intampla, medical, unei fiinte umane !”.
In astfel de momente, eu nu ma pot mobiliza pentru a scrie lucid despre o asemenea tragedie. Pur si simplu, ma topesc in interiorul meu, stau muta, privesc, simt, ma doare si tac.
Medicul Dan Enescu este eroul caruia i-as incredinta oricand viata copilului meu, chiar de-ar fi fara sanse… Un profesionist, un om special…l-as multiplica !