Am ajuns aseara la Cannes. A fost o aventura sa gasesc un bilet spre Coasta de Azur, intrucat nici la Tarom, nici la Blue Air, nu mai era niciun loc. Ma pregateam pentru o ruta ocolitoare, dar, in ultima secunda, cei de la Blue Air m-au anuntat ca ma aseaza pe cel de-al treilea loc din cabina pilotilor, dar, oricum, nu ma lasa acasa. […]
Cu doar cateva oe inainte de decolare, unul din cunoscutii nostri oameni de afaceri a renuntat la biletul lui si asa am putut avea un loc in „randul lumii”.
Am calatorit cu Elan Schwartzenberg, care se pregatea pentru o vacanta monegasca impreuna cu fiul sau, Ayan. N-am vorbit despre Radulesca, ci despre Emil Boc, despre masurile de criza propuse de Guvern si despre dilema lui de-a se implica in politica.
Comandantul de zbor a fost Adrian Iovan. Tineti minte ca nu l-am gratulat deloc cu aprecieri in timpul mariajului sau cu Romanita, pe care o consideram superioara, insa, profesional, ca pilot, Iovan este printre cei mai buni. Elan mi-a povestit c-a mai zburat de cateva ori cu el, in conditii meteo foarte grele, si ca este un adevarat artist al mansei.
Asa a fost si in acest zbor.
Am ajuns la Cannes… cu ploaia.
Am refuzat aseara un dinner cu niste prieteni romani, preferand sa raman in hotel.
Acum, cand scriu, vad marea din pat si palmierii de pe Croissette. Am ales hotelul Martinez pentru istoria lui si pentru ca l-au ales, de-a lungul a vreo 80 de ani, de la sefi de stat, pana la staruri din muzica si film. Am o lista-ntreaga, dar v-o scriu intr-o postare speciala pe site-ul de travel. Si tot acolo… la intoarcere, o sa va daruiesc ceva.
PS. Pozele de mai jos sunt facute din camera, de pe balcon.
Up date. M-am intors duminica seara, dupa o intarziere de patru ore a Blue Airului. Cum altfel ? Am stat ore-ntregi in aeroportul din Nisa, unde nu mai era deschis nici macar un bar. O cafea amarata si proasta de la un dozator, a fost tot „rasfatul” pana cand ne-am imbarcat. M-am consolat cu gandul ca si niste vipuri autohtone au suferit la fel ca si mine.
Am ajuns acasa la 3 dimineata , am dormit patru ore…apoi m-am imbarcat intr-un avion al Turkish Airlines pentru Istanbul, unde am stat patru ore, pret de-un lunch si de o cafea turceasca, apoi m-am intors ( dupa o alta intarziere de o ora), acum ma pregatesc pentru cateva zile in satul vacantelor mele din copilariei, la bunica mea…si apoi fac bagaje cu haine mai groase pentru o sapxamana in Noua Zeelanda.
Va povestesc zilele urmatoare cum a devenit Coasta de Azur…Romania in exil si cum dupa franceza, romana a devenit a doua limba oficiala prin aceste parti.
