Breakfast… nu la Tiffany’s, ci la Ciragan

M-am reintors la Istanbul… abia coborata din avionul Blue Air care m-a adus de la Roma, am despachetat si am impachetat din nou, in alta valiza mai mica, am dormit doua ore si apoi m-am infiintat la Ambasada SUA de pe Batistei, pentru a reinnoi viza turistica.(…)

In cele vreo 15 minute pe care le-am petrecut la unul dintre ghisee, i-am observat pe ofiterii de la filtru, care, banuiesc, apartin Brigazii 30 a SRI si am apreciat profesionalismul, decenta, respectul, atitudinea occidentala cu care tratau fiecare aspirant la statutul de viitor calator in „taramul libertatii", indiferent daca acestia erau marinari in slapi si pantaloni scurti sau vreo doamna bine accesorizata si cu costumul business, un pic cam demodat.

Eu, daca as fi George Maior, l-as propune la prima pe Mihai Nan, dar si pe ceilalti pentru ca, indiferent daca in fisa postului lor scrie ca asa trebuie sa-si faca datoria, fapxul ca cineva le remarca profesionalismul este un atu care trebuie recompensat. Cum insa ei sunt angajatii unei institutii de stat, un stat aflat in profunda criza economica, nu-si vor trece in drepxul remuneratiei de luna viitoare decat aceste complimente exprimate aici, in mod public.

Am luat viza si-am alergat spre aeroport, m-am imbarcat intr-una dintre aeronavele Taromului si i-am multumit, in gand, comandantului Dobrovolschi pentru zborul impecabil pana la Istanbul. Am intalnit si doua stewardese care mi-au placut mult, Ingrid Teodorescu si Gabriela Pralea, elegante, profesioniste, discrete, amabile si gata sa-ti faca sederea la bord cat mai confortabila.

Am repetat cina romantica de la cel mai frumos restaurant european, Sunset, si de pe cer ne-a acompaniat o luna plina, martor tacut la o atmosfera din care n-au lipsit muzica ravasitoare, ploaia torentiala, lumina lumanarii de pe masa, ochii celor care incercau sa inteleaga ce fel de cuplu formam cu insotitorul meu, amintirile fostelor calatorii in acest oras si promisiunea viitoarelor, discutiile despre cresterea economica a Turciei sau despre fragilizarea relatiilor diplomatice, candva puternice, dintre Turcia si Israel.

In camera superba de la Ciragan Palace am gasit, ca dar din partea hotelului, o poezie a Sultanului Mehemt, asa incat am adormit si obosita, dar si reconfortata intelectual.

Dimineata am avut cel mai spectaculos breakfast din toate cele pe care mi le-au adus diminetile celor 35 de ani ai mei. Credeti-ma, este o experienta! Daca fiecare musulman are datoria religioasa ca macar o data-n viata sa mearga la Mecca, fiecare indragostit de calatorii trebuie sa-si puna pe lista sa de must-uri un „Ottoman Breakfest" la Ciragan. De la dulceata organica de portocale, la cafeaua turceasca la ibric, de la painea cu susan, la cele trei feluri de branza, de la placinta cu spanac facuta in tigai de alama, pana la nuci si curmale, totul este altfel, mai ales cand e insotit de imaginea feerica a Bosforului, cu soarele oglindit in el.

Hotelul acesta este maiestuos, opulent, de un lux orbitor, cu servicii impecabile… intr-un cuvant, imperial.

Am cateva fotografii care spun mai mult decat o pot face cuvintele mele. Am stat si la Les Ottomanes, am stat si la Four Seasons, insa Ciragan este o bijuterie arhitecturala, in adevaratul sens al cuvantului, chiar daca aripa hoteliera este construita langa fostul palat al sultanului.

Daca mi-as permite, aici as face o nunta! Daca m-as marita vreodata…

 

 

 Vedere din camera 

 Loby-ul

 Barul din hol

 Bosforul vazut de pe terasa 

 Piscina si vechiul palat al sultanului 

 Interiorul palatului

 Baia din suita sultanului

 Suita sultanului costa 30.000 de euro pe noapxe. In ea a stat chiar si un roman…"baiat destepx" din energie !

 

 

Aranjament de nunta 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *