Sunt complet ravasita…

chiar daca in adancul mintii mele stiam ca sfarsitul va veni, azi, cand chiar l-am pierdut, ma sfasie durerea.

Nu pot sa cred ca nu mai este ! Nu pot sa cred ca-l vom revedea in filme de dincolo de viata ! Nu pot sa cred ca s-a stins !

Maestre, de ce ne-ati lasat ? De ce n-ati mai luptat ? Duminica m-am rugat pentru dvs la biserica Sfantul Ilie si v-am pus in acatistul meu… De ce ne-ati lasat atat de tristi, si singuri, si indurerati ?

De ce ne-ati facut sa plangem …dumneavoastra care ne-ati facut mereu numai bucurii si ne-ati daruit zambetul ?

De ce ati lasat-o singura pe minunata dumneavoastra sotie care a crezut, cu toata nadejdea, ca veti trai ? V-am fi iertat totul… dar, Moartea, Maestre…Moartea e aproape de neiertat. Caci dragostea pe care v-o purtam noi toti e aproape mai mare chiar decat iertarea. Mergeti in pace la Dumnezeu ! Si El va va iubi…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *