O audiere importanta

  Raspunzand PSului meu de la o postare anterioara, diplomatul Bogdan Aurescu a vrut sa imi si sa va explice , inca o data , ratiunea pentru care a acceptat sa faca parte pe lista "fie ea si efemera", dupa cum insusi o numeste, a Guvenrului Croitoru.

Va invit sa parcurgeti stenograma audierii sale din Comisiile  de Politica Externa ale Parlamentului. Este o lectura importanta si edificatoare pentru orice roman interesat de politica externa a tarii sale si de contextul ei actual.

S T E N O G R A M AAudierii domnului Bogdan Aurescu, desemnat pentru ocuparea funcţiei de ministru al Ministerului Afacerilor Externe•-         28 octombrie 2009 –

La audierea domnului Bogdan Aurescu au participat: Comisia pentru politică externă din cadrul Senatului, Comisia pentru politică externă din cadrul Camerei Deputaţilor şi Comisia comună pentru afaceri europene a Parlamentului României.

Doamna Anca-Daniela Boagiu:

Bună ziua tuturor!

Cred că putem începe şedinţa noastră, şedinţa de audiere a domnului Bogdan Aurescu, care este candidatul pentru funcţia de ministru de externe în noul Guvern.

Domnule Aurescu, vom începe dându-vă dumneavoastră cuvântul. Vă rog să ne prezentaţi programul dumneavoastră, după care, cu acordul celorlalţi colegi, vom trece la întrebări.

Vă rog.

Domnul Borbély László:

Îmi cer scuze pentru întârziere. A fost astăzi Adunarea Parlamentară a Iniţiativei Central-Europeană şi am venit în fugă la şedinţă.

Am finalizat cu o declaraţie finală. Va fi summit-ul           prim-miniştrilor şi miniştrilor afacerilor externe în 12 – 13 noiembrie 2009 şi domnule ministru desemnat, vă mulţumesc că aţi venit la audiere. Era importantă această audiere şi credem că veţi răspunde întrebărilor formulate de colegi.

Avem programul guvernamental, care a fost studiat de către colegi şi, aşa cum a spus doamna senator, doamna vicepreşedinte Anca Boagiu, ne prezentaţi în prima parte a şedinţei priorităţile, propunerile dumneavoastră în legătură cu activitatea Ministerului Afacerilor Externe, urmând ca, după aceea, colegii să vă întrebe şi dumneavoastră să răspundeţi la întrebări.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Aurescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, membri ai Comisiilor pentru politică externă şi ai Comisiei pentru afaceri europene ai Parlamentului României,

Înainte de a prezenta priorităţile de politică externă ale României, în conformitate cu Proiectul Programului de guvernare, aş dori să vorbesc despre motivele prezenţei mele pe această listă guvernamentală.

Sunt diplomat de carieră, iar Ministerul Afacerilor Externe reprezintă pentru mine instituţia fără de care nu cred că mă pot defini în mod complet şi corect. Vin la Ministerul Afacerilor Externe de 13 ani, zi de zi. De foarte multe ori am petrecut nopţi, sâmbete, duminici, am uitat să-mi iau concediu lucrând pentru proiectele de politică externă. Cunoaşteţi multe dintre aceste proiecte, pentru că am avut onoare să lucrăm împreună cu unii dintre dumneavoastră pentru succesul acestora.

Am intrat în minister ca referent relaţii, adică mai puţin decât un ataşat şi am urcat pas cu pas, cu multă muncă, trepxele carierei diplomatice. Dar nu doresc să vorbesc despre mine aici.

Ceea ce vreau să spun este că ştiu foarte bine ministerul, îi ştiu problemele, vulnerabilităţile şi, mai ales, provocările la care trebuie să facă faţă.

Nu am afilieri politice. Singura mea afiliere politică este faţă de politica externă a României. Cred cu tărie că politica externă nu trebuie să fie influenţată de turbulenţele politice interne. După cum bine ştiţi, evenimentele internaţionale au o dinamică proprie, care nu aşteapxă după cele interne dintr-o ţară sau alta. De aceea am accepxat atunci când mi s-a solicitat includerea mea pe această listă. Am vrut să transmit un mesaj de normalitate, de necesitate pentru conducerea politicii externe, pe bază de profesionalism şi, de asemenea, să arăt că instituţia profundă a diplomaţiei este cea care contează.

Sunt conştient de şansele pe care le are acest Guvern în Parlament, dar chiar şi prezenţa mea pe o listă, eventual efemeră, am considerat că este un mesaj de încurajare pentru instituţia din care fac parte. Este un mesaj de responsabilitate pentru minister, responsabilitate pe care mi-o asum, deşi ştiu şi riscurile pe care le presupune pentru mine personal.

Când mi-am asumat calitatea de agent pentru procesul cu Ucraina, de la Haga, am făcut-o fiind foarte conştient că dacă vom câştiga, va fi succesul tuturor, al României, iar dacă voi pierde, va fi eşecul meu personal. Am avut atunci, ca şi acum, o opţiune imposibilă – opţiunea pe de o parte între a-mi asuma o responsabilitate pentru ţară şi a mea personal, cu riscuri pentru mine, pentru cariera mea diplomatică şi, pe de altă parte, opţiunea de a nu face nimic. Nu m-am dat de-o parte şi am rămas în minister, chiar şi atunci când, în 2005, nu am mai fost secretar de stat şi am lucrat ca simplu referent doi ani de zile în Direcţia juridică, coordonând echipa pentru procesul de la Haga.

Succesul din 3 februarie 2009, cea mai importantă extindere de jurisdicţie suverană a României, după mai bine de 90 de ani, este succesul tuturor forţelor care au pus umărul la acest efort. Este succesul PSD-ului, al preşedintelui Iliescu şi al Guvernului Năstase, care a avut curajul să decidă sesizarea CIJ în 2004, atunci când am fost numit agent, este succesul PD-L-ului, al PNL, al UDMR, al preşedintelui Băsescu şi al Guvernului Tăriceanu, care au decis continuarea acestui proces între 2005 – 2008. A fost un proiect de consens naţional şi cred că România mai are nevoie de astfel de proiecte.

Pe de altă parte, după acest proces nu am nevoie să fiu pe o listă ca să câştig notorietate. Dimpotrivă, prezenţa mea pe lista Guvernului nu este o manifestare de orgoliu.

Succesul de la Haga, 9 700 de kilometri pătraţi aduşi României, nu a fost succesul meu personal, ci al unei echipe de diplomaţi tineri performanţi şi succesul diplomaţiei în ansamblul său.

A fost, cred, o formulă eficientă de acţiune diplomatică şi ea trebuie extinsă în interiorul Ministerul Afacerilor Externe şi sper în generalizarea acestei formule de management şi la alte proiecte de politică externă.

Prezenţa mea aici este un tribut faţă de colegii mei, un tribut de respect şi de loialitate pentru instituţia în care cred, tocmai într-o perioadă în care, din păcate, temele de politică externă nu sunt în primele rânduri ale interesului public.

Prin urmare, prezenţa mea aici – spuneam chiar pe  o listă eventual efemeră – este un bun prilej de a face, împreună cu dumneavoastră, un audit al priorităţilor de politică externă ale României, un audit de urgenţă. Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră politic pozitiv, ca să ne verificăm corectitudinea abordărilor, iar dacă prezenţa mea a reuşit să aducă în dezbatere priorităţile de politică externă ale României în acest moment – unele dintre ele urgente – înseamnă că mi-am atins scopul. Prin urmare, un mesaj de normalitate într-o perioadă complicată pe plan intern, un mesaj de seriozitate că diplomaţia este o instituţie care trebuie protejate de interferenţele politice negative, pentru că Ministerul Afacerilor Externe trebuie să funcţioneze eficient, cu profesionalism, cu rigoare, cu o conducere stabilă, care să asigure continuitate. Proiectele serioase de politică externă se construiesc cu atenţie, în timp, pas cu pas, cu perseverenţă, iar perseverenţa, ca    să-şi atingă roadele, are nevoie de continuitate, pentru că diplomaţia română trebuie să rămână acel pilon esenţial al modernizării şi progresului României, ca întotdeauna.

În cele ce urmează, daţi-mi voie să fac prezentarea sintetică a unor dintre cele mai importante – nu este o prezentare exhaustivă: elemente de acţiune diplomatică din capitolul de politică externă.

De asemenea, cu permisiunea dumneavoastră, voi prezenta foarte pe scurt şi o serie de aspecte de reformă internă, precum şi de relaţionare cu alte instituţii, inclusiv cu Parlamentul României, pe care le consider necesare în Ministerul Afacerilor Externe.

În primul rând, trebuie spus cu claritate: scopul esenţial al politicii externe a României este ridicarea şi consolidarea profilului internaţional al ţării, concomitent cu orientarea continuă a acţiunii diplomatice româneşti, ca vector de modernizare şi progres. În acelaşi timp, acţiunea diplomatică trebuie să vizeze prioritar creşterea securităţii ţării în sensul cel mai larg, pornind de la premisa calităţii de stat la frontiera externă a Uniunii Europene şi a NATO, cu conştientizarea avantajelor şi dezavantajelor pe care această funcţie le presupune.

După cum se poate observa, direcţiile şi priorităţile de politică externă ale României sunt esenţial aceleaşi. Ele se regăsesc în formulări similare şi în programe de guvernare anterioare, ceea ce este perfect firesc, pentru că politica externă a României trebuie să fie un domeniu de consens naţional. Sunt însă, desigur, necesare adapxări inerente la evoluţiile internaţionale dinamice, prin raportare şi la stadiul atingerii unor obiective fixate anterior.

Primul obiectiv important – repet, ele nu sunt în ordinea priorităţilor, toate sunt importante simultan şi sunt extrem de urgente – este creşterea profilului şi rolului României în cadrul Uniunii Europene, în condiţiile presupuse de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Şi mă refer aici nu doar la desemnarea comisarului european, dar şi la luarea măsurilor necesare pentru pregătirea participării româneşti la Serviciul european de acţiune externă, mă refer la valorificarea unor nişe de expertiză românească, cum ar fi participarea la misiunile PESA, în condiţiile prevăzute de Tratatul de la Lisabona, participarea la crearea politicii europene a azilului.  Am în vedere proiectul pilot al Centrului de tranzit în regim de urgenţă de la Timişoara, am în vedere strategia europeană a Dunării, unde România este un promotor principal, am în vedere, de exemplu – fără a epuiza această listă de priorităţi europene – chiar şi pregătirea pentru preluarea şi exercitarea, pentru prima oară în istoria diplomaţiei române, a preşedinţiei Uniunii Europene, prin ambasadele României în Turkmenistan în primul semestru al anului viitor şi, de asemenea, la Phenian în al doilea semestru al anului viitor.

În al doilea rând, creşterea profilului şi rolului României în cadrul NATO, în contextul adapxării Alianţei la noul context internaţional şi al dezbaterii asupra noului concepx strategic al NATO. În dezbaterea asupra noului concepx strategic, România are în vedere promovarea unor aspecte de interes deosebit pentru ea, cum ar fi: includerea adecvată a securităţii energetice, atenţia acordată securităţii regionale, inclusiv în ceea ce priveşte problematica Mării Negre. Am în vedere contribuţia României la crearea sistemului NATO antirachetă, am în vedere reforma parteneriatelor, am în vedere menţinerea politicii uşilor deschise.

De asemenea, am în vedere valorizarea calităţii de punct de contact NATO în Azerbaidjan, o calitate extrem de importantă pentru promovarea intereselor româneşti în materie de securitate în regiune. De asemenea, este necesară implicarea activă şi pe fond în dezbaterea privind arhitectura de securitate europeană. La Atena, la începutul lunii decembrie, la Ministeriala de la Atena, urmează să se ia decizii importante cu privire la evoluţiile procesului Corfu privind arhitectura de securitate europeană, şi aici trebuie să reflectăm în mod adecvat interesele româneşti cu privire la poziţia faţă de iniţiativa Medvedev şi cu privire la conflictele îngheţate.

În al treilea rând, este importantă reaşezarea rapidă şi solidă a relaţiei bilaterale cu Republica Moldova, cu valorizarea caracterului special al relaţiei dintre cele două state şi societăţi, concomitent cu susţinerea activă a stabilizării şi reformei democratice a acestui stat, precum şi a aspiraţiilor europene ale acestuia.

În ceea ce priveşte conflictul transnistrean, România are expertiză şi poate contribui substanţial.

În al patrulea rând, intensificarea implicării României atât în plan bilateral, dar şi prin proiecte cu vocaţie europeană şi regională în Balcanii de Vest, dar şi prin instrumente cum sunt: parteneriatul estic şi sinergia Mării Negre în vecinătatea estică, în zona extinsă a Mării Negre, mai ales în Caucaz şi, foarte important, în Asia Centrală, pentru că, crearea unei vecinătăţi democratice, prospere, sigure, stabile conectată ireversibil la sistemul de valori europene şi euroatlantice, este în interesul direct al României şi al securităţii sale, precum şi contribuţie concretă la securitatea comunităţii de valori din care facem parte.

În al cincilea rând, valorizarea la maximum a relaţiilor cu vecinii noştri direcţi din Uniunea Europeană şi NATO. Am în vedere aici, în principal, cu Ungaria, care este un partener extrem de important. Ar trebui să ne gândim împreună la modul în care putem să promovăm, ca produs de export, de stabilitate regională, modelul românesc de abordare a problematicii minorităţilor naţionale, am în vedere relaţia cu Bulgaria, dar şi, de data aceasta, cu vecinul nostru Serbia, ale cărui aspiraţii europene le vom susţine ferm şi concret. Sigur că aici avem în vedere şi contribuţia noastră la chestiunea privind Kosovo. Vom pleda pe 10 decembrie 2009 în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie şi vom prezenta poziţia noastră împotriva legalităţii independenţei Kosovo.

În egală măsură, este extrem de importantă apărarea intereselor şi identităţii românilor din Serbia. Şi am plăcerea să vă informez că vineri, la consultările pe problematică de securitate cu secretarul de stat, omologul meu din Ministerul de Externe sârb, am reconfirmat ca dată de 23 noiembrie 2009, data primei sesiuni – cu o întârziere, din păcate, de cinci ani – a reunirii Comitetului mixt pentru minorităţi cu Serbia.

În ceea ce priveşte Ucraina, este importantă susţinerea, în continuare, a aspiraţiilor democratice, europene şi euroatlantice, ale acestui vecin al nostru, însă, concomitent cu soluţionarea problemelor bilaterale care se află încă pe agenda politică – şi mă refer, după cum cunoaşteţi – la chestiunea minorităţilor, la chestiunea Bâstroe şi mai sunt încă multe altele pe listă. Este însă extrem de important, din punct de vedere al abordării relaţiei cu Ucraina, promovarea relaţiilor la nivelul celor două societăţi, la nivelul formatorilor de opinie. Este esenţială o mai bună cunoaştere reciprocă.

În al şaselea rând, vorbesc despre fructificarea parteneriatelor României în plan bilateral şi multilateral, cu precădere în ceea ce priveşte parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii, care intră, iată, într-o nouă fază. Anul viitor vor fi 130 de ani de relaţii diplomatice bilaterale. Este importantă acordarea de stimuli pentru dezvoltarea relaţiilor economice şi, de asemenea, este important de lucrat împreună cu partea americană pentru a soluţiona chestiunea vizelor pentru români.

În al şapxelea rând, este importantă o relaţie predictibilă şi pragmatică a României cu Rusia, plecând de la calitatea României de stat UE şi NATO, cu accent pe dezvoltarea zonei de cooperare economică, precum şi o mai bună cunoaştere şi interacţiune la nivelul societăţilor. Într-un cuvânt, ceea ce trebuie să definească relaţia cu Rusia, este pragmatismul, dar fără abandonarea valorilor comunităţii euroatlantice din care facem parte integrantă.

În al opxulea rând, o prioritate este recalibrarea, întărirea dimensiunii economice a politicii externe româneşti atât prin susţinerea expansiunii firmelor româneşti, dar şi prin atragerea de investiţii în România. Aici este nevoie de o abordare mai creativă la nivelul Ministerului Afacerilor Externe. Am în vedere, de exemplu: crearea unui Consiliu Consultativ al ministerului cu reprezentanţii mediului de afaceri, o valorificare mai bună a sistemului de alertă timpurie, creat în Ministerul Afacerilor Externe atât în contextul crizei economice, dar şi pentru semnalarea oportunităţilor de afaceri, am în vedere eficientizarea serviciilor prestate de consilieri economici prin introducerea unui sistem de audit de tip „Client Revue Mechanism", auditarea de către o terţă parte a performanţelor acestor servicii prestate de consilierii de promovare comercială.

Este iarăşi importantă susţinerea intereselor strategice ale României în ceea ce priveşte securitatea energetică şi, ştiţi foarte bine, este vorba despre Proiectul „Nabucco", despre Proiectul „Constanţa-Trieste", este vorba despre Proiectul „White Stream" şi despre Proiectul „LNG" de la Constanţa.

Nu în ultimul rând, este extrem de importantă, pe termen, practic, continuu, promovarea şi apărarea intereselor şi identităţii românilor din afara graniţelor. Este necesară continuarea extinderii reţelei consulare, care a fost blocată acest an, ca urmare a lipsurilor financiare în care s-a aflat Ministerul Afacerilor Externe, este necesară desemnarea în misiunile româneşti a unui diplomat care să gestioneze exclusiv relaţia cu comunităţile româneşti, este necesară operaţionalizarea legii privind românii din afara graniţelor, este necesară folosirea activă a comisiilor mixte privind minorităţile şi mai sunt şi alte măsuri care pot să fie luate.

În sfârşit, eficientizarea activităţii consulare. Avem în vedere, de exemplu, crearea unui departament special pentru afaceri consulare, care să fie condus de un subsecretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe.

Ministerul Afacerilor Externe trebuie să aibă o structură viabilă şi eficientă. Este ceea ce spunea domnul ministru Diaconescu în decembrie, anul trecut, şi nu pot decât să subscriu la această abordare.

În ceea ce priveşte aspectele de reformă internă, avem nevoie de o politică de resurse umane mai coerentă, pornind de la eficientizarea modului de selecţie a viitorilor diplomaţi. Avem nevoie de parteneriate solide cu universităţile române de prestigiu, avem nevoie de stagii în minister, de acţiuni comune de diplomaţie publică cu studenţii, avem nevoie de realizarea unui profil al diplomatului român. Avem nevoie de examene de intrare corecte şi cât mai transparente în Ministerul Afacerilor Externe, avem nevoie de crearea unui program coerent de carieră profesională, care să-i stimuleze pe diplomaţi să plece la post şi în zonele dificile, care să creeze prestigiu profesional. Avem nevoie de o ierarhizare a misiunilor diplomatice în funcţie de risc şi dificultate, avem nevoie de respectarea strictă a duratei postului şi un stagiu minim în centrală de doi – trei ani, cel puţin. Avem nevoie de promovarea pe bază de merit şi rezultate, avem nevoie de un sistem performant de formare continuă, avem nevoie de mai mulţi jurişti care să lucreze pentru Direcţia agentului pentru CEDO care, după cum ştiţi, se confruntă cu un număr extraordinar de mare de procese, avem nevoie de crearea acestui Departament pentru afaceri consulare, avem nevoie, de exemplu, de un subsecretar de stat sau secretar de stat care să se ocupe exclusiv de vecinătatea estică, inclusiv de Asia Centrală, care este o zonă prioritară pentru interesul diplomatic al României, avem nevoie de eficientizarea comunicării publice şi diplomaţiei publice, avem nevoie de sprijinul dumneavoastră, pentru a găsi un sediu adecvat pentru Ministerul Afacerilor Externe, o problemă pe care toţi miniştrii de externe au ridicat-o şi pe care, din păcate, nu am putut s-o rezolvăm şi trebuie să vă spun că, dacă, Doamne fereşte, se întâmplă în timpul zilei un cutremur în România, atunci o să avem o problemă de securitate naţională, pentru că nu va mai exista diplomaţie în centrala Ministerului Afacerilor Externe.

Nu avem o structură IT suficientă.

În sfârşit, problema bugetului este una extrem de gravă. Ministerul Afacerilor Externe a avut pentru anul 2009 un buget de 153 de milioane de euro, din care au fost reduse succesiv 16 milioane de euro. În acest moment, în care vorbim, Ministerul Afacerilor Externe are un deficit de 13 milioane de euro. Nu avem bani nu doar pentru a plăti fluxurile de ştiri de specialitate în materie de relaţii internaţionale, nu avem bani nici măcar pentru a plăti cotizaţii la organizaţii internaţionale, în valoare, în acest moment, de peste  1 200 000 de euro. Este o situaţie care nu s-a mai întâmplat de când ştiu eu în  Ministerul Afacerilor Externe.

Pentru anul 2010, bugetul pe care l-am transmis Ministerului Finanţelor Publice, în plafonul indicat de Ministerul Finanţelor Publice, a fost de circa 120 de milioane de euro. Din păcate, acest buget este cu 60 de milioane de euro mai mic decât necesarul pentru a ne putea îndeplini activitatea într-o manieră decentă şi care să corespundă cu obiectivele de politică externă, care sunt perene, ale României.

Închei prin a mă referi la relaţiile inter-instituţionale. Este necesară o interacţiune crescută cu Comisiile pentru politică externă. Este absolut esenţială participarea ministrului mai des la sesiunile Comisiilor pentru politică externă, mai ales în contextul actual, în care, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, rolul parlamentelor naţionale în afacerile europene a crescut exponenţial. Este necesară trimiterea de informări regulate la comisii pe teme de interes actual. Sunt necesare sesiuni mai frecvente ale Consiliului Consultativ al Ministerului Afacerilor Externe, cel puţin trimestrial, şi crearea Consiliului Consultativ de care vorbeam, privind relaţia cu reprezentanţii mediului de afaceri.

În sfârşit, sunt necesare sesiuni mai regulate ale Grupului inter-instituţional de reflecţie strategică cu alte instituţii cu contribuţii la politica externă a României, care trebuie să fie generalizate la toate temele importante de politică externă.

Închei, prin a vă mulţumi pentru atenţie şi a vă spune că sper ca, împreună, prin efortul conştient al tuturor celor responsabili, să putem astfel ca România să aibă o voce mai puternică, mai hotărâtă, demnă în promovarea intereselor naţionale şi respectată pe scena internaţională, aşa cum o merită.

Vă mulţumesc.

Domnul Borbély László:

Mulţumesc, domnule ministru desemnat.

Începem întrebările.

Aş avea un scurt comentariu la început şi două-trei sugestii. În primul rând, vreau să vă spun că, din păcate, sunteţi un ministru desemnat de sacrificiu, cum este şi Guvernul de sacrificiu, şi înţeleg situaţia grea în care vă aflaţi. V-aţi luat rolul în serios, aţi prezentat – şi a fost o prezentare destul de amplă, a cuprins aproape tot ceea ce ţine de Ministerul Afacerilor Externe – dar, din păcate, ştiţi şi dumneavoastră, ştim şi noi, chiar dacă eu, personal, vă apreciez – am avut o discuţie şi zilele acestea, v-am spus aceste lucruri şi atunci. Acesta a fost un prim comentariu.

În al doilea rând, totuşi ne luăm rolul în serios, şi aşa şi trebuie, aş vrea să vă sugerez două sau trei problem.

Pentru că sunt trei comisii aici: Comisiile pentru politică externă din cadrul Senatului şi Camerei Deputaţilor şi Comisia reunită pentru afaceri europene a Parlamentului României, aş vrea să ridic o problemă care ţine de Uniunea Europeană. Este vina Parlamentului că până acum, de doi ani de zile, nu a reuşit să finalizeze un proiect de lege privind relaţiile instituţionale între Guvern, Parlament şi Uniunea Europeană în ceea ce priveşte acel proces de scrutiny de monitorizare a acelor decizii care se iau la nivelul Uniunii Europene. Eu sper ca peste două săpxămâni să avem, în sfârşit, acea zi de dezbatere în care să ridicăm aceste probleme foarte stringente şi dacă nu ne pregătim, România, care nu a avut nicio reacţie – vorbesc de Parlament – timp de doi ani la deciziile europene, ne trezim iar că vom fi a cincia roată la căruţă şi nu vom putea să avem acea prestanţă care ar trebui s-o aibă o ţară de mărimea României, a şapxea ţară din Uniunea Europeană. Aici, vă rog, chiar dacă nu apare acest lucru în Programul guvernamental, dar insistaţi şi la nivelul Ministerului Afacerilor Externe, chiar dacă nu avem deocamdată o lege, ca să vină colegii, când e vorba de decizii şi parlamentele naţionale vor avea un rol mult mai important după ratificarea Tratatului – sperăm cât mai repede – şi acest scrutiny, să se facă această monitorizare în perioada următoare.

A doua problemă: Proiectul „Dunărea". Nu apare în Programul guvernamental. Este un proiect foarte important şi care, datorită insistenţei noastre – ştiţi foarte bine, am fost şi ministru al dezvoltării, şi am insistat foarte mult pe acest proiect – iată, Consiliul Europei a avut o decizie politică, urmând ca în 2011, în timpul preşedinţiei ungare, să se finalizeze acest proces. Vă rog foarte mult, ar fi trebuit să apară – eu nu am găsit – acest Proiect „Dunărea" în strategia privind Dunărea în Programul guvernamental.

A treia problemă este o problemă care nu ţine neapărat de dumneavoastră, dar constatăm, din nou, că în acest Program guvernamental nu apare mai nimic despre minorităţile naţionale. Apare un capitol separat la politica externă – şi e foarte bine – privind minoritatea română sau comunităţile româneşti din afara graniţei, dar nu apare nimic, decât două fraze şi jumătate, absolut nesemnificative în ceea ce priveşte educaţia privind atitudinea Guvernului României faţă de minorităţile care trăiesc aici, în ţara noastră, şi sunt 19 minorităţi numai în Parlament.

Am avut trei sugestii care, probabil, le veţi lua în considerare, dar nu o să puteţi să le puneţi în practică şi-mi pare rău efectiv.

Eu propun să avem mai multe întrebări şi să răspundeţi după un set de cinci, şase întrebări. Îi rog pe colegi să se înscrie la cuvânt.

Poftiţi, domnule deputat Voicu.

Domnul Mihai-Alexandru Voicu:

Vă mulţumesc.

Întrebarea mea se referă la o chestiune strict punctuală – alegerile prezidenţiale din data de 22 noiembrie 2009, organizate în afara graniţelor ţării. Din nefericire, sunt convins că nu sunteţi extrem de pasionat de acest subiect, dar revine Ministerului Afacerilor Externe responsabilitatea organizării acestor alegeri.

Întrebarea se referă la două aspecte, şi anume cum veţi putea garanta sau asigura corectitudinea alegerilor din două puncte de vedere: diferenţa foarte mare dintre numărul de buletine de vot care urmează să fie trimise la secţiile de votare din străinătate – aproximativ 500 mii şi numărul de români care votează în străinătate? Numărul maxim de români care vreodată au votat în străinătate la un scrutin electoral este de 40 000 de persoane. Deci o diferenţă foarte mare de buletine de vot care, în această stare de tensiune politică, nu ascundem fapxul că trezeşte nişte suspiciuni şi necesitatea unei atenţii deosebite.

A doua întrebare. Ţinând cont de intenţia, probabil chiar s-a şi concretizat, de a mări foarte mult numărul de secţii de votare din străinătate, fără a considera că acesta este un lucru rău – dimpotrivă – revine însă responsabilitatea Ministerului Afacerilor Externe să asigure neutralitatea preşedinţilor şi vicepreşedinţilor acestor secţii de votare şi întrebarea se referă la modalitatea de selecţie a acestor preşedinţi şi vicepreşedinţi, de unde îi veţi selecta, personalul diplomatic fiind total insuficient pentru a asigura două sute şi ceva de secţii de votare din străinătate?

Vă mulţumesc.

Domnul Borbély László:

Domnule deputat, Adrian Năstase, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Iau cuvântul pentru a preciza câteva lucruri care aş vrea să fie reţinute for the record. În opinia mea, procedura de desemnare a candidatului de prim-ministru a fost neconstituţională. Ca atare, şi demersurile domnului Lucian Croitoru, în relaţia cu Parlamentul, poartă aceeaşi amprentă şi vreau să spun acest lucru foarte clar pentru a separa două planuri asupra cărora doresc să spun câteva cuvinte.

Votul meu favorabil – şi-l anunţ de pe acum – în favoarea domnului Bogdan Aurescu, este un vot care se bazează exclusiv pe aprecierea mea în ceea ce priveşte calităţile sale deosebite. Îl consider unul dintre cei mai valoroşi tineri diplomaţi, cu o perspectivă deosebită, cu rezultate deosebite până acum.

Vreau să spun acest lucru în mod clar. Nu cred şi nici nu vreau să intru în detalii în legătură cu Programul de guvernare, pentru că asta ar însemna să accepx acest joc care, după părerea mea, a pornit dintr-un punct unde Constituţia era încălcată. De aceea, sigur, fără a pune acum în discuţie elementele de orientare diplomatică deosebite pe care le-a adus domnul Aurescu acum, vreau să arăt că suntem într-o situaţia absolut ciudată, în care întrebări de genul celor adresate adineauri în legătură cu organizarea votului în străinătate la acestea ar trebui să răspundă un ministru ad interim, care nu ştiu în ce măsură se va ocupa vreodată de aceste chestiuni, domnul Predoiu, pentru că, până la urmă, bănuim că săpxămâna viitoare rezultatul va sancţiona ceea ce a fost o încercare de a crea un guvern fantomă.

Vreau să fie foarte clar punctul meu de vedere, vreau să spun încă o dată că voi da un vot favorabil pentru Bogdan Aurescu. Consider că este vorba de un punct de vedere care ţine seama şi de o istorie deosebită a eforturilor pe care le-a făcut de-a lungul anilor şi cred că este şi un vot din partea noastră, a celor care-l cunoaştem, de a-l încuraja să muncească în continuare, pentru că bătăliile mari ale României în anii care vor veni, vor fi probabil duse de aceşti tineri diplomaţi care trebuie să rămână în continuare conştienţi de fapxul că vor avea, atunci când este cazul şi atunci când lucrurile se desfăşoară într-un mod firesc, consensual, de sprijinul nostru, al tuturor.

Am făcut această declaraţie. Nu intru, nu pun întrebări şi nu fac comentarii în legătură cu programul de guvernare, cu temele de politică externă pentru că, la acest moment, cred că un astfel de lucru nu ar fi util şi nu ar fi necesar.

Mulţumesc.

Domnul Borbély László:

Mulţumesc.

Domnul senator Raymond Luca.

Domnul Raymond Luca:

Domnule candidat, eu nu ştiu dacă veţi ajunge sau nu ministru de externe, dar, pentru orice eventualitate, eu vreau să vă pun în atenţie o chestiune – şi este, oarecum, în continuarea ideii prezentate de colegul meu de la Camera Deputaţilor – în legătură cu secţiile de vot din străinătate, dar, de data aceasta, pe continentul nord-american.

Constat o abordare total dezechilibrată. Pe de o parte, în Europa occidentală le-aţi mărit de 3-4 ori, pe de altă parte în America de Nord le-aţi micşorat. Mai mult decât atât, un obiectiv pe care l-aţi avut înscris în programul de guvernare anterior, cel privind deschiderea unui Consultat general la Vancouver l-aţi ratat şi aş fi curios să ştiu, din partea dumneavoastră, care ar fi orizontul de timp pentru atingerea acestui obiectiv. Este vorba de o comunitate de români decât nu ştiu ce comune de prin Italia sau Spania, este vorba de zeci de mii de familii de români din Vancouver. La fel, este vorba de Quebec Ville, este capitala statului Quebec şi aş vrea să aveţi în atenţie că, de exemplu, acel tratat de politici sociale pe care-l vom încheia cu Canada va trebui să fie încheiat separat şi cu statul Quebec şi probabil că ar fi de dorit ca în Quebec Ville, în capitala statului Quebec, să avem măcar un consulat onorific. La fel în Calgary sau Edmonton, localităţi importante în Canada şi unde există comunităţi româneşti importante şi pe care Guvernul anterior nu le-a avut în niciun fel în vedere.

Totuşi, pentru că sunteţi un diplomat foarte apreciat, vreau să vă pun şi eu o întrebare, legată de o chestiune pur diplomatică. Aş vrea să-mi spuneţi cam ce instrucţiuni veţi transmite dumneavoastră ambasadorului român la Washington în legătură cu raportul Departamentului de stat publicat ieri, cel care critică autorităţile din România pentru sprijinirea discriminatorie a Bisericii Ortodoxe Române, mai ales având în vedere o declaraţie de dată recentă a domnului preşedinte Băsescu, care a declarat că Parteneriatul dintre statul român şi Biserica ortodoxă este calea cea bună. Acum nu ştiu spre ce este calea cea bună, dar poate ne lămuriţi dumneavoastră ?

Domnul Borbély László:

Mulţumesc, domnule senator.

Domnul deputat Călin Popescu Tăriceanu.

Domnul Călin Popescu Tăriceanu:

Stimate domnule ministru desemnat,

Vă mărturisesc că mă găsesc – şi, bănuiesc, împreună cu colegii mei – într-o situaţie foarte ingrată, dar cred că, într-o măsură relativ apropiată, şi dumneavoastră sunteţi într-o situaţie la fel de ingrată. Spun acest lucru pentru că, pe de o parte, doresc să subliniez şi să vă transmit şi pe această cale aprecierile mele pentru munca pe care aţi depus-o ca înalt diplomat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, apărând interesele României într-un proces important, cum a fost cel recent încheiat la Haga, dar nu numai. Nu vreau să se creadă că folosesc această formulă în mod limitativ. Cunosc munca dumneavoastră în minister, pe care o apreciez în mod deosebit.

Spuneam că suntem într-o situaţie ingrată pentru că, dacă ar fi să vă apreciem după calităţile profesionale, vă pot spune, în mod deschis, că aţi avea votul meu fără niciun fel de reţinere. Din păcate, nu pot – şi împreună cu colegii mei – nu putem să vă dăm un vot favorabil în comisie, pentru că, în felul acesta, am desconsidera Constituţia şi regulile democraţiei parlamentare, care se bazează pe agregarea unei majorităţi în favoarea unei formule executive.

Ştiţi foarte bine şi nu vreau să consideraţi că vreau să vă dau vreo lecţie. Spun acest lucru mai mult pentru fapxul că suntem într-o şedinţă publică şi vreau să se înţeleagă bine care este motivul pentru care nu putem să vă dăm un vot. Nu putem să vă dăm un vot pentru că formula actuală de aşa-zis Guvern este o formulă impusă de actualul Preşedinte, în desconsiderarea unei realităţi politice în Parlament, a unei majorităţi care, de altfel, a şi făcut o propunere constructivă, pentru asigurarea unei formule de tranziţii până cel puţin după aflarea rezultatului alegerilor prezidenţiale.

Ca atare, cred că v-aţi expus foarte mult pentru că acest aşa-zis Guvern de tehnicieni, cu actualul prim-ministru desemnat în frunte, nu este decât, de fapx, un Guvern al PD-L-ului, în care, la o serie de posturi, negăsind oameni capabili, au făcut apel la persoane cu o bună reputaţie – cum sunteţi şi dumneavoastră – pentru a acoperi zonele delicate în care nu ar fi găsite în interiorul partidului oameni necesari pentru ocuparea acestor funcţii înalte.

Aşadar, vreau să se înţeleagă foarte clar care este poziţia noastră şi care nu are nimic cu persoana dumneavoastră în particular, ci cu demersul, care este pornit de la Preşedinţie şi, în continuare, cu accepxul domnului Croitoru, în calitatea lui de prim-ministru desemnat, care, probabil, ar fi trebuit să-şi dea seama de situaţia neconstituţională în care se pune, nedemocratică şi aş spune, până la urmă, chiar ridicolă, în condiţiile în care nu poate şi nu a putut să facă o consultare şi să ajungă la o negociere care să-i permită obţinerea unui sprijin parlamentar aşa cum este normal într-o democraţie parlamentară ca a noastră.

Domnul Borbély László:

Mulţumesc.

Domnul senator Oprea.

Domnul Dumitru Oprea:

Sunt un pic mâhnit de modul în care colegii, care astăzi au venit să participe la un gen de activitate reglementată, îşi exprimă poziţia faţă de neconstituţionalitatea evenimentului, participând la un eveniment neconstituţional. Nu mai pricep absolut nimic. Dacă au considerat că evenimentul de astăzi este în afara legii, încălcarea legii o fac prin implicare.

2- Antepronunţările sunt destul de dăunătoare unui tânăr, pe care, de altfel, fiecare dintre cei ce au luat cuvântul au declarat că domnul Aurescu este un diplomat de carieră, un tânăr care promite, dar, mai departe, toate celelalte comentarii au dus la timorarea unui astfel de tânăr. Este un drepx al dumnealui să fie testat în orice condiţii, iar trimiterile la negăsirea profesioniştilor într-un partid, cred că nu domnul Tăriceanu era cel care poate să spună aşa ceva. Când gândim la formula de guvernare de la justiţie, de la educaţie şi din altă zonă, reper în istoria Guvernului din România, „Gura păcătosului adevăr a grăit".

În condiţiile acestea, asigur pe domnul Aurescu, indiferent de ce s-ar întâmpla, că în mediile academice sunteţi o personalitate,    v-am urmărit îndeaproape preocupările şi pe tărâm profesional şi aceste lucrări pe care dumneavoastră le-aţi susţinut. Evenimentele la care aţi participat ne întăresc convingerea că rezultatul întrunirii de astăzi, audierii de astăzi a fost un câştig pentru toţi, că România a aflat că sunt foarte mulţi tineri care merită fie şi încrederea, cum s-a zis mai înainte, pe principiul efemeridelor.

Eu cred că dumneavoastră aţi dovedit o încredere de lungă durată şi PD-L-ul vă susţine în orice condiţii. Un astfel de om merită. Aţi spus-o şi dumneavoastră.

          Domnul Borbély László:

Vă mulţumesc, domnul senator.

Cred că închidem aici prima tranşă de întrebări. Nu cred că cineva a vrut să-l intimideze şi nici nu cred că… domnul Aurescu a avut parte de eventuale încercări, dar nu aici şi nu s-a intimidat. Tinereţea este o stare, nu o virtute.

Noi sprijinim tinerii, dar, evident, pe lângă fapxul că eşti tânăr sau mai în vârstă, trebuie să fii bun şi acesta este cel mai important lucru.

Domnule ministru desemnat, vă rog răspundeţi la aceste întrebări şi, după aceea, dacă mai sunt, continuăm.

Domnul Bogdan Aurescu:

Mulţumesc,  domnule preşedinte.

Mulţumesc foarte mult atât pentru întrebări, cât şi pentru aprecieri. Vă mărturisesc că nu mă simt timorat, nu m-am simţit timorat nici la Haga când am pledat cauza României pentru 9700 km2, am muncit foarte mult şi eu cred foarte serios că ceea ce faceţi dumneavoastră aici este un lucru pozitiv pentru că în Ministerul de Externe sunt foarte mulţi diplomaţi, foarte mulţi dintre ei tineri şi extrem de performanţi, care au nevoie de încurajare şi de susţinere politică, pentru a duce la bun sfârşit nişte proiecte de politică externă. Acesta este, cred, aspectul cel mai important.

Dacă astăzi, în această foarte complicată situaţie de politică internă am reuşit, măcar câteva zeci de minute, să discutăm priorităţile urgente ale politicii externe a României cred că este un lucru extrem de pozitiv.

În ceea ce priveşte proiectul de lege privind relaţia între Parlament şi Guvern, cu privire la afacerile europene, după cum spuneam în intervenţia mea de la început, este extrem de important ca, mai ales după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pe care o să-l vedem, sigur, dacă Preşedintele ceh promulgă tratatul înainte de sfârşitul lunii sau în cursul lunii noiembrie, vom avea, până la sfârşitul anului Tratatul în vigoare. Din acel moment, logica instituţională se schimbă şi suntem nevoiţi şi noi să ne adapxăm în interiorul României.

Practic, atribuţiile Parlamentelor naţionale cresc foarte mult. Parlamentul României va dobândi acel drepx de control asupra actelor normative comunitare şi, în anumite condiţii, pe care le cunoaşteţi foarte bine, poate chiar să blocheze acest proces legislativ la nivelul Uniunii Europene.

De aceea, consider că este extrem de important să lucrăm împreună pentru a găsi cel mai potrivit mecanism de interacţiune, aşa încât luarea deciziilor cu privire la poziţiile României, cu privire la mandatele României să se ia în interval de timp cât mai scurt, pentru că, deseori, termenele de luare a deciziilor la Bruxelles, pentru luarea deciziilor în anumite teme de interes comunitar sunt foarte scurte, se numără pe zile şi, uneori, chiar pe ore. Din acest punct de vedere trebuie să găsim, foarte atent, acele teme şi acele elemente care pot să fie dezbătute într-un interval de timp mai lung şi, respectiv, cele care au nevoie de decizie guvernamentală rapidă, acolo unde Guvernul îşi va putea sau va trebui să-şi asume răspunderea de a transmite decizia, evident, după o coroborare instituţională necesară. Aici, Departamentul pentru afaceri europene de la Guvern are rolul esenţial în a coordona şi a strânge toate aceste elemente într-o poziţie unitară.

Ştiu, de exemplu, că în acest proiect există o prevedere care se referă la rezerva Parlamentului de 30 de zile.  Din punct de vedere juridic cred că această chestiune trebuie să fie foarte atent privită pentru că, în anumite situaţii, se poate întâmpla ca un interval de 30 de zile în care Guvernul este blocat de această dezbatere, deci nu se poate lua o decizie cu privire la poziţia României, nu blochează la nivelul Uniunii Europene luarea deciziei. Deci este posibil ca, în acel interval de timp, pentru că noi suntem în această procedură blocaţi, la Bruxelles decizia să se ia şi există riscul să se ia fără contribuţia României. Deci sunt chestiuni care trebuie să fie examinate cu toată atenţia.

Evident, un astfel de mecanism de informare şi de prezenţă prompxă a ministrului de externe, chiar şi a secretarilor de stat, dacă veţi permite acest lucru, în faţa comisiilor, interacţiunea aceasta extrem de rapidă este absolut necesară pentru a putea lua decizii în plan comunitar rapid.

În ceea ce priveşte strategia europeană a Dunării, într-adevăr, nu este precizată ca atare în Programul de Guvernare, există o prevedere care se referă – şi o citez ca atare – „promovarea la nivel european a oportunităţilor de dezvoltare în bazinul Dunării, ca proiect de maximă relevanţă pentru interesele economice directe ale României şi ale UE în ansamblul său". De fapx, această prevedere dorea să se refere la strategia UE pentru Dunăre. Ştiţi că lucrăm la această strategie împreună cu celelalte state interesate. Ştiţi că încercăm ca anul viitor, în 2010, această strategie să fie gata, aşa încât, în timpul Preşedinţiei ungare a Uniunii Europene, să poată să fie lansată strategia europeană a Dunării. Este un proiect de maximă importanţă pentru regiunea dunăreană şi pentru România, mai ales pentru zona de sud, pentru că această strategie europeană a Dunării îşi propune să aplice politicile de coeziune la nivel teritorial în această zonă geografică, a statelor din bazinul Dunării.

Pentru România va însemna beneficii concrete de dezvoltare în ceea ce priveşte transporturile, turismul, dezvoltarea reţelei portuare şi, evident, un stimul pentru dezvoltarea flotei dunărene pentru că această flotă dunăreană a suferit foarte mult după blocada, după embargoul din timpul războiului cu Iugoslavia.

Deci lucrăm foarte atent la această strategie europeană a Dunării împreună cu ceilalţi parteneri din Uniunea Europeană. Există deja desemnat un coordonator naţional pe această temă, printr-o hotărâre a Guvernului şi vom lucra foarte atent împreună şi cu partea ungară.

În ce priveşte chestiunea minorităţilor, special am menţionat-o în intervenţia mea introductivă. După cum cunoaşteţi, m-am ocupat intensiv de această chestiune de pe vremea Legii privind statutul maghiarilor, apoi în cadrul Comisiei de la Veneţia, în momentul de faţă fiind co-preşedintele Comitetului pentru minorităţi cu Ungaria.

În iulie am avut reuşita de a încheia, după 3 ani de blocaj, protocolul comisiei mixte, care este benefic atât pentru minoritatea maghiară din România, cât şi pentru minoritatea română din Ungaria. Sunt prevederi extrem de concrete şi, împreună cu colegul şi prietenul meu, aş spune, Ferenc Gemesy, voi face, cât de curând, o vizită la şcolile româneşti din Ungaria, vom face o vizită împreună pentru a vedea care este starea infrastructurii şcolilor româneşti din Ungaria şi, de asemenea, pentru a vedea care este stadiul în care se găseşte învăţământul în limba română de acolo, urmând ca apoi să avem o vizită în oglindă şi în România.

În ceea ce priveşte alegerile, Ministerul Afacerilor Externe, după cum cunoaşteţi, este un gestionar în conformitate cu prevederile legale. Sigur că niciodată, după ştiinţa mea – de 13 ani sunt în Ministerul Afacerilor Externe – în 2004, de asemenea, întâmplător, m-am ocupat de alegeri, în acel moment eram secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe – nu am avut ştiinţă despre tentative de fraudare în ceea ce priveşte cel puţin competenţele Ministerul Afacerilor Externe. Aici lucrurile sunt extrem de clare. Există responsabilităţi stabilite în sarcina misiunilor diplomatice, birourile secţiilor de votare, mă rog, componenţa lor va fi finalizată până pe data de 17 noiembrie. Ceea ce se doreşte – şi vom face acest lucru la nivelul Ministerul Afacerilor Externe – este ca şefii birourilor secţiilor de votare să fie diplomaţi, fie de la misiuni, iar dacă acest lucru, evident, nu va fi suficient, vom trimite diplomaţi din centrală pentru a asigura preşedinţia secţiilor de votare, aşa încât să existe garanţia că secţiile de votare şi procesul de vot se găsesc în situaţii perfect neutrale.

Există, iarăşi, un element de garanţie care asigură neutralitatea. Iată, cel puţin, situaţia din Italia. Ceea ce s-a urmărit a fost ca locaţiile secţiilor de votare să fie neutre, şi anume în locaţiile primăriilor şi autorităţilor locale. Acest lucru s-a reuşit, după ştiinţa mea – am vorbit chiar în această dimineaţă cu ambasadorul României la Roma – în toate situaţiile de secţii de votare din Italia care sunt în număr de 55.

Practic, acestea sunt elemente de garanţie. Sigur sunt şi alte elemente de… În cazul în care există fraude, ele aparţin indivizilor. Cetăţeanul român se prezintă în secţia de votare şi face o declaraţie pe propria răspundere că nu a votat sau că nu va vota ulterior multiplu. Aceste elemente sunt controlate de către Autoritatea Electorală Permanentă, nu de către Ministerul Afacerilor Externe, iar în cazul în care o persoană sau mai multe se fac vinovate de încălcări ale legislaţiei electorale şi votează multiplu, evident că vor suporta rigorile legii.

În ceea ce priveşte situaţia din Canada, într-adevăr, există proiectul acestui consulat la Vancouver. Din păcate, foarte multe proiecte consulare, anul acesta, au fost blocate pentru că nu am mai avut bani. La fel s-a întâmplat şi cu proiectele de consulate din Italia – Cosenza, Padova. Există proiectul a 8 birouri consulare, care să fie create în Italia cu o componenţă solidă, foarte mici, dar extrem de funcţionale, pentru a răspunde nevoilor comunităţilor de români.

Dacă vom avea banii necesari în bugetul Ministerului Afacerilor Externe, după cum spun, în momentul de faţă, colegii mei s-au mutat, ca pe vremea lui Ceauşescu, înapoi, locuiesc cu toţii în clădirile ambasadelor şi consulatelor. Colegii mei de la misiune, şefii de misiune, în loc să se ocupe de activităţi de politică externă, se ocupă să stingă lumina, ca să facă economii în ambasade şi misiuni. Este o situaţie cu totul şi cu totul inadmisibilă pentru un stat, al şapxelea ca ordin de mărime în Uniunea Europeană. Din acest punct de vedere sunt convins că vom avea resurse să extindem şi reţeaua consulară.

În luna noiembrie voi face o vizită în Canada, o vizită la nivelul secretarului de stat pentru afaceri strategice, pentru că eu coordonez şi relaţia cu Statele Unite şi Canada, care este o relaţie de importanţă strategică. Dorim, de exemplu, să propunem Canadei să încheiem un parteneriat strategic pentru că este un stat extrem de important, cu care avem foarte multe interese comune. Cu acel prilej, voi semna şi Acordul de securitate socială. Intrarea în vigoare a Acordului de securitate socială România – Canada este condiţia procedurală pentru a trece la negocierea Acordului de securitate socială cu Quebec. Ceea ce vom proceda – este un element prioritar pe agenda noastră – împreună cu Ministerul Muncii, vom trece la negocierea Acordului de securitate socială cu provincia Quebec de îndată ce Acordul de securitate socială va fi semnat şi va intra în procedura de intrare în vigoare.

În ceea ce priveşte raportul Departamentului de stat privind libertatea religioasă – înţeleg că la acesta v-aţi referit – este regretabil fapxul că în raport nu au fost reţinute o serie de elemente pe care noi le-am transmis. Am fost în contact permanent cu autorităţile americane. Din păcate, unele elemente au fost reţinute, alte elemente nu au fost reţinute. Nu cunosc care este motivul. O să cerem detalii colegilor de la Ambasada americană. Sunt date care nu sunt aduse la zi. De exemplu, constat că în textul acestui raport nu se face menţiunea despre finalizarea şi inaugurarea Monumentului Holocaustului, care a fost recent şi despre care chiar autorităţile americane au lansat aprecieri extrem de favorabile. Am citit chiar ieri o relatare, o luare de poziţie a Comitetului Helsinki din Statele Unite în acest sens. Sigur că împreună cu partea americană vom sta şi vom analiza aceste scăpări. Evident, vom comunica toate elementele de corectare a acestui raport. Nu este singura situaţie de acest gen. De exemplu, raportul din primăvară privind situaţia drepxurilor omului din România conţinea date care erau eronate sau neaduse la zi. Este vorba, de exemplu, despre acest centru de tranzit în regim de urgenţă de la Timişoara ca fiind al doilea în lume. În realitate, este primul şi unicul din lume. Sunt şi alte exemple de acest gen.

Cred că am răspuns la toate întrebările care se refereau la chestiuni de fond.

Sunt nevoit să repet. Prezenţa mea aici nu este o chestiune de orgoliu personal şi nu este nicio chestiune care să ţină de  promovarea mea personală. Dimpotrivă, eu cred că, în acest moment, îmi asum un risc de imagine. Şi am spus-o foarte clar de la bun început. Este un risc pe care mi-l asum pentru instituţia Ministerului Afacerilor Externe, pentru că am dorit foarte mult să existe această dezbatere de politică externă. Dacă acest Guvern ar fi avut mai multe şanse decât ştim că are în acest moment, sunt convins că ar fi existat o coadă de candidaţi la postul de ministru de externe de aici şi până la Piaţa Victoriei. Din acest punct de vedere eu mi-am asumat acest risc, mi-am asumat această responsabilitate pentru că este un semn de respect pentru colegii mei. Dacă nu aş fi făcut-o eu, poate că ar fi făcut-o altcineva care nu ar fi avut, eu ştiu, creditul pe care îl am eu şi pe care îl folosesc astăzi, în faţa dumneavoastră, în deplină cunoştinţă de cauză. Vă mulţumesc.

          Domnul Borbély László:

Mulţumesc. Continuăm întrebările.

Domnul senator Cătălin Mardare.

Domnul Cătălin Mardare:

Mulţumesc,  domnule preşedinte.

Domnule ministru, eu v-aş ruga, dacă aveţi amabilitatea, să-mi răspundeţi la întrebarea – pentru că dumneavoastră aţi menţionat la început că aţi fost solicitat să faceţi parte din acest… să candidaţi pentru funcţia de ministru de externe  în acest cabinet – să ne spuneţi cine v-a propus, persoana care v-a propus.

A doua întrebare la care v-aş ruga să răspundeţi, dacă puteţi să subliniaţi care este contribuţia dumneavoastră personală la Programul de guvernare.

          Domnul Borbély László:

Mulţumesc. Domnul deputat Marius Rogin.

Domnul Marius Rogin:

Vă mulţumesc,  domnule preşedinte.

Domnule ministru desemnat, vă mulţumesc şi dumneavoastră că aţi participat. Foarte mulţi dintre cei care v-au intervievat pesemne că n-au aflat că nu poţi câştiga un concurs dacă nu te înscri. Eu vă mulţumesc că v-aţi înscris măcar şi, pesemne, ei au aflat că, la acest concurs, în altă etapă, veţi pierde, dar lucrurile nu se petrec de fiecare dată aşa cum şi-au propus.

O singură întrebare am pentru dumneavoastră : dacă aveţi o abordare nouă pentru relaţia cu Moldova, o relaţie care, în condiţiile actuale, ar trebui abordată cu totul altfel şi dacă veţi găsi cumva o soluţie de colaborare cu Ministerul Justiţiei, astfel încât celeritatea acordărilor de cetăţenii să fie cât mai aproape de realitate?

Eu vă mulţumesc. Şi succes.

          Domnul Borbély László:

Mulţumesc.

Domnul deputat Valeriu Zgonea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună seara, domnule Aurescu şi vă mulţumim că din înaltul mandat tehnic aţi accepxat să veniţi în zona politică.

Din păcate, argumentele dumneavoastră şi oratoria, care vă caracterizează, este bine structurată şi logică, dar aş vrea să vă reamintesc că mari decizii ale istoriei poporului român şi cei mai mari miniştri de externe au fost şi oameni politici şi că în funcţia pe care vreţi să o deţineţi factorul politic este extrem de important. De aceea, nu am sesizat în argumentele dumneavoastră nici cum îmbunătăţiţi relaţia cu Parlamentul României, aşa cum aţi făcut prin afirmaţie, nici în acest triunghi politic, care vă pune, de cele mai multe ori, în situaţia să nu aveţi informaţiile corecte sau să găsiţi argumentarea tehnică la o decizie incorectă. Şi m-aş referi la acest triunghi Guvern – Parlament – Preşedinţie, care, în acest moment, suferă.

Tot ca o considerare, nu v-am auzit, fiind un excelent tehnician, spunând că suntem mai izolaţi decât în 1989 pe plan extern şi că numai anumite relaţii personale sau abilităţile oamenilor care sunt de profesie diplomaţi sau politicieni au făcut să mai stăm un pic la suprafaţă.

Trei- aţi făcut o confuzie între scrutini. Tratatul de la Lisabona şi refuzul Guvernului, în ultimii ani, de a avea o relaţie corectă cu Parlamentul cu privire la afacerile europene. Cu sau fără Tratatul de la  Lisabona, Guvernul României, în acest moment, nu are nicio relaţie cu Parlamentul României şi Parlamentul României nu are nicio capacitate de a influenţa directivele europene sau punctul de vedere pe care Guvernul îl exprimă în comisii, fie şi tehnice, şi în raporturile cu instituţiile europene.

Din acest punct de vedere, fiind aproape aceeaşi generaţie şi aceeaşi zonă de naştere, poate că ar trebui să vă gândiţi şi la această chestiune, şi, ca o informaţie pentru dumneavoastră care sunteţi un excelent orator, să ştiţi că cele mai dificile momente în a convinge Guvernele României să aibă o relaţie bună pe afaceri europene cu Parlamentul României au venit tocmai din zona tehnică a Ministerului Afacerilor Externe.

În rest, personal, pentru că sunteţi un om din generaţia aceasta – şi mă bucur că vă lupxaţi pentru chestiuni care au dispărut în generaţia noastră – sunt convins că, şi în celelalte lucruri – politica de vecinătate şi politica României în Uniunea Europeană – veţi reuşi să îmbinaţi valorile oamenilor care lucrează în Ministerul Afacerilor Externe cu posibilităţile Parlamentului României de a putea să vă susţină în demersurile pe care le aveţi.

Un ultim lucru. Aş vrea să vă spun că şi în materia alegerilor prezidenţiale sunteţi într-o eroare. Sunteţi singurul minister care aveţi – să zicem – totală libertate în a selecta unde, când şi cum se stabilesc secţiile de vot. Niciun alt minister şi nici Parlamentul României nu are această capacitate, pentru că legiuitorul, adică Parlamentul României, a considerat că dumneavoastră aveţi cele mai multe informaţii.

Din păcate, ultimele şase cicluri electorale arată că, de multe ori, aţi luat deciziile sub influenţa politicului şi acesta este un lucru la care aş vrea să vă gândiţi, chiar dacă treceţi de votul Parlamentului, chiar dacă vă întoarceţi în acea zonă tehnică. Este, dacă vreţi, pentru dumneavoastră, ca diplomat, o necunoscută pentru toţi oamenii politici – indiferent că sunt mai buni sau mai puţin buni – cum aţi selectat 104 secţii de vot într-un interval de cinci luni de zile în plus.

Fac precizarea că numărul de oameni care circulă în Europa astăzi este mai mic decât acum cinci luni de zile cu aproape 600 de mii. Sunt chestiuni extrem de importante. Este o zonă pe care, din păcate, mulţi de aici, din sală, o cunoaştem, şi aceasta ridică un semn de întrebare cu privire la modul în care Ministerul Afacerilor Externe gestionează procesul electoral în secţiile de vot din străinătate.

Vă spun că, tot aşa, pentru prima dată, Ministerul Afacerilor Externe nu a transmis locaţia secţiilor de vot, şi nici autoritatea, nici Biroul Electoral Central care afişează pe site, nu au la acest moment locaţia secţiilor de vot. Sunt informaţii pe care aş vrea să le transmiteţi colegilor dumneavoastră, pentru că ele se subscriu nemulţumirilor sau poate privirilor un pic mai reticente cu privire la această activitate.

În rest, vă urez succes şi sper ca, şi în domeniul afacerilor externe, şi al afacerilor europene, să putem să avem un dialog, fie că sunteţi într-un Guvern politic sau rămâneţi un excelent tehnician în slujba României.

Domnul Borbély László:

Mulţumesc.

Doamna senator Anca Boagiu, aveţi cuvântul.

Doamna Anca-Daniela Boagiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

În primul rând, domnule Aurescu, permiteţi-mi să vă felicit pentru curajul dumneavoastră de a demonstra că, în ciuda unei evidenţe, sunt oameni de calitate în România care doresc să-şi asume responsabilităţi în această ţară, asumându-şi şi riscurile politice, pentru că, practic, din punctul meu de vedere, astăzi nu aţi fost chiar audiat, aţi fost un pic anchetat, trebuind să răspundeţi la întrebări la care, cu două săpxămâni în urmă, ar fi răspuns un alt ministru şi dumneavoastră daţi răspunsuri la acţiuni care aparţin şi au fost întreprinse de un alt ministru.

Aş dori să vă transmit că vă felicit pentru că, practic, prin tot ceea ce ne-aţi expus astăzi, tehnic, asiguraţi coerenţă în ceea ce priveşte politica externă a României, în ceea ce priveşte problematica europeană a României, şi să vă asigur că există foarte mulţi oameni, politicieni sau mai puţin politicieni în România, care aşteapxă să apară în conducerea acestei ţări persoane care sunt dedicate prezentului şi viitorului acestei ţări şi, chiar dacă astăzi, din nefericire, aţi avut parte de mai multe atacuri politice decât de aprecieri legate de calităţile dumneavoastră profesionale, în afara fapxului că este subînţeles că veţi avea nu numai votul meu, dar şi al celorlalţi colegi ai mei din PD-L, vă urez succes şi am convingerea că dumneavoastră veţi aduce foarte multe schimbări, aşa cum ne-aţi prezentat, de altfel, în program, şi aşa cum sper ca unii dintre colegii prezenţi la această masă să fi auzit, chiar dacă, din nefericire, unii, ajungând mai târziu, v-au pus întrebări legate de subiecte pe care  le-aţi expus deja.

Pentru că s-a tot pedalat pe chestiunea legată de secţiile de votare, mi se pare chiar nedrepx să fiţi tras la răspundere pentru ceea ce a fost decis referitor la secţiile de votare cu câteva luni în urmă, nu acum, când dumneavoastră v-aţi prezentat cu programul pe care l-aţi pregătit pe partea de politică externă a României.

În ceea ce priveşte problematica afacerilor europene, pentru că eu vin din Comisia pentru afaceri europene – sunt vicepreşedinte al acestei comisii – venisem cu un set de întrebări pe care nici nu a fost nevoie să vi le adresez. Le-aţi abordat pe toate şi mă bucur că toate chestiunile care, în ultimii ani, au preocupat – şi foarte multe dintre ele au necesitat mult efort diplomatic pentru a fi introduse pe agenda europeană – se numără printre priorităţile pe care dumneavoastră le aveţi în program.

Am să închei aici, urându-vă mult succes şi, chiar dacă ceilalţi colegi au considerat că nefiind un om politic nu puteţi face politica externă a României, eu aş spune că politica externă a României o fac oameni care sunt în stare să facă politică pentru România.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Borbély László:

Vă mulţumesc.

Domnule Aurescu, vă rog să răspundeţi.

Domnul Bogdan Aurescu:

Mulţumesc frumos.

Sigur că politica externă uneori este un domeniu extrem de tehnic, alteori presupune viziune. În orice caz, ceea ce este extrem de important, este ca susţinerea pentru direcţiile esenţiale de politică externă să rămână constantă. Este un lucru extrem de important care se vede şi în succesiunea acestor programe de guvernare.

Dacă citim programele de guvernare succesive, din 2004 încoace, veţi găsi şi vom găsi împreună, desigur cu aduceri la zi inerente, pentru că viaţa internaţională este extrem de dinamică pe alocuri – România a trecut şi ea, la rândul său, prin diverse stadii de calificare, dar direcţiile esenţiale de politică externă rămân fundamental aceleaşi. De aceea, pot să vă spun că nu am scris acest Program de guvernare, pentru că nu era nevoie. Îmi recunosc însă contribuţii la acest Program de guvernare, pe care le-am adus în programe de guvernare anterioare. Lucrurile esenţiale rămân aceleaşi. Chiar dacă astăzi nu mai vorbim despre aderarea la Uniunea Europeană şi la NATO, niciodată aceste două organizaţii nu au fost scopuri în sine, au fost scopuri instrumentale pentru atingerea unor alte obiective. Întotdeauna a existat, ca prioritate esenţială, Republica Moldova şi preocuparea pentru aducerea Republicii Moldova şi a cetăţenilor săi mai aproape de valorile în care noi credem şi care să corespundă cu această comunitate de istorie, de origine, de tradiţii, de cultură, de civilizaţie şi lista poate să continue.

Preocuparea pentru zona de vecinătate a României este extrem de importantă, pentru că România este stat de graniţă, este Ostmark al Uniunii Europene şi al NATO. Şi, în acelaşi timp, nu este doar în interesul strict naţional al României ca această zonă să fie o zonă stabilă, prosperă, democratică, predictibilă, este în interesul comunităţii din care noi facem parte. Noi facem această activitate în vecinătatea estică sau în zona extinsă a Mării Negre pentru comunitatea din care facem parte, ceea ce, dacă noi contribuim la securitatea acestei zone, contribuim, de fapx, la securitatea Uniunii Europene şi a NATO. Acestea sunt, de fapx, rosturile politicii externe ale României în acest moment.

De asemenea, cum am subliniat şi la început, nu trebuie uitat niciodată că, de la primele momente ale existenţei serviciului diplomatic român modern, diplomaţia română a fost întotdeauna un vector esenţial de modernizare şi progres. Ministerul Afacerilor Externe este o instituţie de elită şi trebuie să rămână o instituţie de elită. De aceea, avem nevoie de sprijinul dumneavoastră politic şi, în acelaşi timp, avem nevoie de ghidajul dumneavoastră politic, pentru că este vorba de politica externă de consens naţional.

Dacă discutăm despre Republica Moldova, Republica Moldova – m-aţi întrebat dacă am o abordare nouă – este pe de o parte un efort pentru reaşezarea rapidă în plan bilateral a relaţiei cu Republica Moldova, şi iată că s-au făcut paşi importanţi în perioada care a trecut. Au dispărut vizele. Au existat anumite plângeri despre care nu se ştia în mod public, la diverse organizaţii internaţionale, care au fost retrase. Deci elemente de deschidere deosebită în relaţia cu Republica Moldova. În egală măsură, iată, foarte recent, a fost parafat Acordul de mic trafic de frontieră. Acest acord este trimis la Comisia Europeană pentru avizul de conformitate cu legislaţia comunitară în baza căruia a fost elaborat acest acord. Sperăm ca el să intre în vigoare cât mai repede, pentru că va fi un element de contribuţie foarte concretă la libera circulaţie a cetăţenilor moldoveni care nu au şi cetăţenie română în acest moment.

Dincolo de Acordul de mic trafic, trebuie să avem în vedere sprijinul pe care-l vom acorda fie direct, fie prin susţinerea pe care o vom manifesta pe lângă alţi parteneri şi actori importanţi în plan internaţional, pentru a consolida foarte rapid stabilitatea economică în Republica Moldova.

În acest moment, deficitul Republicii Moldova este de 12,5%, cu şansa de a ajunge la 15% la sfârşitul anului. Republica Moldova a reuşit să primească din partea Statelor Unite ale Americii o contribuţie de 252 de milioane de dolari din Millenium Challenge Account. Există câteva promisiuni de sprijin din partea unor state importante ale Uniunii Europene: Polonia, Cehia şi alte state. Astăzi, chiar cu puţin timp înainte de a ajunge aici, am aflat că la Chişinău s-a încheiat Acordul cu Fondul Monetar Internaţional, ceea ce este o veste extraordinar de importantă pentru Republica Moldova. Noi, înşine, la rândul nostru, România, suntem datori cu o contribuţie directă.

S-a discutat deja în şedinţa de Guvern de un ajutor umanitar de 500 de mii de euro pentru sistemul sanitar. S-a luat decizia de a se include o sumă de 2 milioane de dolari în fondul de asistenţă pentru dezvoltare, pentru a continua asistenţa pentru dezvoltare pentru Moldova. Se discută despre posibilitatea acordării de urgenţă de ajutor în energie electrică, în cazul în care va fi nevoie la iarnă, dar nu este de ajuns. Cred că este nevoie să ne gândim foarte serios, împreună cu colegii de la Ministerul Finanţelor Publice, să vedem dacă putem să acordăm un ajutor direct, de cel puţin 50 – 60 de milioane de euro, Republicii Moldova.

Dincolo de aceasta, este vorba despre susţinerea în plan european. La Consiliul Afaceri Generale şi Relaţii Externe din zilele trecute, de ieri şi alaltăieri, colegul meu, Bogdan Mazuru, secretar de stat pentru afaceri europene, a susţinut, conform mandatului care i-a fost aprobat, să susţinem deschiderea cât mai rapidă a negocierilor UE – Republica Moldova pentru un acord de asociere. Sperăm ca aceste negocieri să înceapă cât mai repede.

Dincolo de acordul de asociere, se discută – şi vom susţine în modul cel mai apăsat – începerea discuţiilor cu privire la liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii Republicii Moldova, dincolo de efortul pe care l-am făcut cu Acordul de mic trafic de frontieră. Dincolo de aceasta, se discută, şi trebuie să ajutăm Republica Moldova inclusiv cu asistenţă sub formă de consilieri, de experţi, pentru a îndeplini condiţiile, pentru ca Republica Moldova să poată să înceapă cât mai curând posibil negocierile pentru încheierea Acordului de liber schimb (Deep and Comprehensive Free Trade Agreement). Este extrem de important pentru Republica Moldova.

Se poate avea în vedere şi trebuie să lucrăm, în cele ce urmează, la deblocarea tuturor proiectelor care au fost blocate până acum de regimul Voronin. Este vorba despre interconectarea reţelelor electrice aeriene, este vorba despre darea în folosinţă a Podului de la Rădăuţi – Lipcani, este vorba despre foarte, foarte multe proiecte care au fost paralizate de regimul comunist de la Chişinău.

Acest sprijin, direct sau prin intermediul altor organizaţii internaţionale, pe care România îl acordă Republicii Moldova, este esenţial, pentru că el va contribui la stabilitatea acestui Guvern democratic, iar stabilitatea Guvernului democratic este esenţială pentru că, altfel, situaţia socială şi economică va fi extrem de gravă.

Revin la chestiunea cu secţiile de votare. Îmi cer scuze că am uitat să răspund la această întrebare. Din ceea ce mi-au spus colegii care s-au ocupat de această chestiune, ele au fost stabilite şi în funcţie de solicitările care s-au primit din partea comunităţilor de români. Într-adevăr, au fost foarte multe solicitări. Poate că unele nu întocmai întemeiate, dar au fost situaţii în care a trebuit să se răspundă pozitiv la aceste solicitări. Numărul de votanţi a fost în jur de 40 000 la alegerile parlamentare. Cel mai mare număr de votanţi în străinătate a fost de peste 75 000 de persoane la referendumul pentru suspendarea preşedintelui. Aceasta a fost cifra cea mai mare.

Pe de altă parte, dacă avem în vedere că avem o comunitate de aproape un milion de români în Italia, un milion de român în Spania, un milion de români în Statele Unite ale Americii, o cifră de 500 000 de buletine de vot este un plafon care poate fi asigurat. Aceste buletine de vot, după cum ştiţi, cele neutilizate se distrug. Este responsabilitatea şefilor de misiune de a le păstra în deplină siguranţă, după care urmează distrugerea cu proces-verbal, care poate să fie perfect controlat.

Ieri, am discutat la Ministerul Afacerilor Externe cu Misiunea de observare a ODIHR-ului, care a venit deja în România, şi m-au asigurat că, cel puţin din punctul lor de vedere, nu sunt probleme deosebite în ceea ce priveşte activitatea Ministerului Afacerilor Externe. Sigur că este o misiune de observare. Sunt 20 de observatori care urmează să-şi desfăşoare activitatea până după alegeri, şi vor emite rapoartele respective.

Cu asta, sper că am răspuns la toate întrebările.

În ceea ce priveşte cine m-a contactat ca să-mi propună această poziţie. În primul rând, am fost contactat de către          prim-ministrul desemnat, domnul Croitoru, şi trebuie să vă spun că am avut şi o discuţie cu domnul preşedinte Băsescu, ceea ce este perfect normal, pentru că sunt secretar de stat pentru afaceri strategice în Ministerul Afacerilor Externe, iar politica externă este un domeniu care ţine de atribuţiile Preşedintelui României, conform Constituţiei.

Mulţumesc.

Domnul Borbély László:

Vă mulţumesc, domnule ministru desemnat.

Dacă nu sunt alte intervenţii, noi deja am votat, să ştiţi.

Iată rezultatul votului: au fost prezenţi 43 de deputaţi şi senatori.

Voturi pentru: 32, voturi împotrivă: 10 şi o abţinere. (Aplauze în sală)

Iată că aţi obţinut un aviz favorabil din partea comisiilor, dar vreau să vă informez că greul de-abia de acum începe, aşa că este un aviz consultativ. Vă felicit şi cred că, aşa cum au spus mai mulţi colegi la început, profesionalismul dumneavoastră a convins Comisiile pentru politică externă şi Comisia pentru afaceri europene a Parlamentului României.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Aurescu:

Vă mulţumesc foarte mult.

          Şedinţa s-a încheiat la 18,30.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *