Conventionalismul zilei de 8 martie ne intoarce intotdeauna nu numai la gestul prin care aratam ca pretuim femeia din viata fiecaruia-indiferent ca ea este mama mea sau sotia lui-ci ne face sa gandim, chiar in abstract, cum ar fi fost lumea fara femei ?
Imposibil de imaginat, nu ?Sunt femeile oameni sau nu ? a fost o dilema mai ales in Evul Mediu, desi ea isi are originile din Biblie in care Eva a fost facuta raspunzatoare pentru alungarea din Rai, dar, tot ea poate fi considerata si cea care a generat "cunoasterea" Binelui si a Raului, si-n egala masura a dat nastere umanitatii. […]
Parintii Bisericii s-au contrazis considerand-o cand ispita a diavolului, cand mireasa a lui Iisus. In cartea Giselei Bock, "Femeia in istoria Europei", pe care am citit-o cu ceva vreme in urma, este evocat Pico della Mirandola care in lucrarea sa "Despre demnitatea omului" afirma ca principiul potrivit caruia omul este liber sa-si hotarasca soarta este valabil exclusiv pentru barbati. Cam in acelasi registru se situeaza si Sfantul Augustin ale carui Confesiuni sunt "Biblia" mea, si care, dupa multi ani de viata normala incluzand aici dragostea fizica a unei femei, avand chiar si un copil din flori, odata cu trecerea sa din randul laicilor in randul crestinatilor, a ajuns la concluzia ca sexualitatea ( indiferent daca este in cadrul sau in afara casatoriei) este un pacat care nu te lasa sa ajungi la Dumnezeu. Aici, eu nu mai stiu pe cine sa cred ? Pe Augustin sau pe preotul ortodox care ii spune miresei, in slujba nuntii, sa se inmulteasca precum Rasela ( daca-mi amintesc bine. Nu stiu exact ca nu m-am maritat inca !) ?
Aristotel, cel care este izvor de inspiratie pentru multi dintre barbatii nostri politici, considera femeia drepx o "eroare a naturii", iar pentru Toma d’Aquino ea era un barbat "neizbutit" sau "imperfect". Dar, asa "eroare" cum o considera el, filozoful antic s-a indragostit chiar de iubita unui prieten de-al sau ( ce modern suna, nu ?), coplesind-o cu daruri care, de obicei, erau inchinate numai zeitatilor.
Indiferent de rolul minimal pe care l-a avut in societate la inceputurile ei si de triada pe care au vrut sa i-o atribuie, ca pe o sentinta definitiva, barbatii, de-a lungul istoriei-bucatarie-copii-biserica-femeia nu doar ca a generat razboaie duse de barbati, ci a lupxat ea insasi pentru recunoasterea drepxurilor ei.
Nu vi se pare ca ea este cu atat mai puternica decat un barbat cu cat el a primit totul de la inceput, iar a trebuit sa cucereasca ?
Dupa sute de ani in care rolul ei a fost redus exclusiv la unul biologic, femeia si-a strigat prin glasul frantuzoicei Olympe de Gouges drepxul de-a fi egala barbatului. Este curios ca aceasta femeie care sta oarecum la baza miscarii feministe timpurii in Europa, crescuse in provincie si nu prea avusese acces la cultura. Inspirata de Contractul social al lui Rousseau, ea va redacta o varianta pentru femei, intitulata Declaratia drepxurilor femeii si ale cetatencei, impunand astfel o notiune complet noua, caci pana in 1791, cand a fost redactata, cetateni erau considerati numai barbatii.
Desigur, acest avantgardism o va costa chiar viata pe de Gouges, insa ei ii datoram indemnul :"Femeie, trezeste-te ! Clopotul de alarma al ratiunii poate fi auzit in intregul univers, recunoaste-ti drepxurile!", dar si amintirea acestei fraze care va inspira revoltele feminine ulterioare:"Femeia are drepxul sa urce pe esafod. In aceeasi masura trebuie sa aiba drepxul de a urca la tribuna vorbitorilor." Ea a mers mai departe clamand necesitatea implicarii femeilor in politica ceea ce, chiar si in preajma Revolutiei Franceze , era de neconceput, in ciuda unuia dintre principiile care au guvernat-o, acela al Egalitatii.
Sa ceara drepxuri electorale egale cu ale barbatilor pentru femei a "ghilotinat-o" la propriu.
Testamentul ei, redactat cu doua sapxamani inainte de-a fi executata, are anvergura unui lider :"Am prevazut totul. Stiu ca moartea mea este inevitabila.", si si-a lasat inima mostenire patriei, onestitatea, barbatilor ( "pentru ca au nevoie"), fanaticilor, spiritul sau, religia, ateilor, sufletul, femeilor si voia buna, femeilor aflate la varsta critica.
Ca oricarui om superior timpurilor pe care le traieste si semenilor cu care este contemporan, de Gouges va fi "recuperata" istoric mult mai tarziu, recunoscandu-i-se piatra de temelie pusa la cladirea statutului social si al drepxurilor pe care femeia le are astazi.
Cam in vremea revolutiei pasopxiste, si in SUA femeile au inceput sa se "trezeasca" si sa se revolte in fata "sclavagismului" la care erau condamnate de lipsa drepxurilor.Acesta a fost inceputul unui drum care avea sa se sfarseasca, iata, in 2008 cel putin cu posibilitatea ca SUA sa fie conduse, pentru prima data, de o femeie. Si daca ar fi sa cred intr-unele profetii pe care le-am publicat chiar in ultimul numar al revistei Qmagazine, pana la urma, acesta va fi si viitorul !
Fie dupa Primul Razboi Mondial, fie dupa cel de-al Doilea, femeile din toate tarile civilizate au obtinut dreapxul de-a vota si , ori inainte , ori dupa acest atribut, au capatat si altele.
Din pacate, pe langa Augustin, si Napoleon-eroul meu din istorie-m-a dezamagit cu misoginismul lui, Codul sau fiind unul dintre cele mai limitative la adresa femeii si aberant ( cu influente musulmane, as putea spune) cel putin in punctul in care prevedea ca, in cazul in care barbatul isi surprinde femeia in timpul unui adulter, o poate omori.
De ce n-am beneficiat noi de un asemenea "privilegiu" ??? Oricum, n-ar fi fost decat inca un argument pentru a ne demonstra capacitatea de-a ierta, de-a iubi in continuare si de-a arata ca noi DAM viata, nu o luam ! Poate asa se explica de ce bisericile sunt pline de femei, iar inchisorile sunt pline de barbati !
Desigur, ar trebui s-o evoc in acest context al miscarilor feminine, pe Simone de Beauvoire, insa nu stiu inca unde sa o situez mai mult: de partea femeilor pentru care a protestat in strada si in numele carora a scris cel mai frumos Manifest-potrivit caruia "Nu te nasti femeie, ci devii", sau de partea slabiciunii care a facut-o sa-i ierte lui Sartre toate aventurile, unele chiar cu studente ale ei ? De Beauvoire imi intareste inca o data convingerea ca NIMIC NU E CUM PARE.
In 2009 femeia are drepxul nu doar sa voteze, ci, in unele tari conduse de ele, chiar sa-i numeasca pe barbati. A mai capatat insa, tocmai din cauza emanciparii ei pentru care s-a lupxat atat, o dimensiune masculina de-a purta panataloni ( invatata de la George Sand), de-a fuma, de-a-si conduce propria afacere, de-a decide pentru ea si pentru ceilalti. Independenta aceasta a abrutizat-o uneori si-a facut-o sa-si asume cu sange rece divortul, care, in alte epoci era de neconceput, aducand cu sine repudierea ei in comunitate.
Si mie-mi place sa fiu libera , insa , in acelasi timp, mereu mi-am spus ca cel mai mult pe lumea asta mi-ar placea sa fiu mica intr-o mana mare. Cred ca in esenta, fiecare femeie, indiferent cat de puternica ar fi si capabila sa-si ghidoneze propriul sau destin, nu se simte "completa" decat in raport cu un barbat. Este o interdependenta in fata careia, de cele mai multe ori, femeia renunta la cariera ei pentru el. De fapx, renunta pentru iubire.
Am facut toata aceasta acolada pentru a ajunge, iata, la aceasta concluzie…femeia, desi s-a revoltat la-nceput impotriva barbatului, a sfarsit prin a-l iubi. Iar el ar trebui sa-si aminteasca asta nu doar o data pe an ! Caci intre timp…am cucerit si drepxul de-a ne pierde rabdarea.