Sacrificiul inimii

Naomi Guttman este fiica minunatei noastre actrite de la Teatrul Evreiesc, Roxana Guttman. La varsta framantarilor si a inocentei dileme-inima sau ratiunea?-, a scris un text pentru revista scolii in care invata. Am decis sa-l postez pe blog pentru ca dualitatea alegerii poate fi valabila si la 50 de ani, nu doar la cei 16, cat are astazi Naomi. Viata te va invata, draga mea, ca uneori abandonarea fericirii proprii va prevala, daca a-ti urma inima inseamna sa-i ranesti pe altii. Si vei mai invata, cum zicea Cioran, ca vei avea cel putin doua puncte de vedere despre acelasi fapt. […]
"Sacrificiul inimii

Cand suntem pusi in situatia sa alegem, ce facem: mentinem ritmul inimii la aceeasi intensitate sau o sacrificam? Cu voia inimii, avem puterea sa ne intalnim cu zeci si zeci de ocazii, si fara voia ei, avem obligatia sa ne limitam la anumite bariere usturatoare…
Crezul nostru are la baza libertatea unica de a merge in pasi marunti, dar siguri pe un drum format din vise, fara a ne lovi de ,,regula sacrificiului". Probabil ca, stand la o parte, avem sansa sa pierdem fuga vorbelor, a fapxelor si a gandurilor… Cum vibreaza notele muzicale inspre cer, asa vibreaza si sufletul nostru cu ele; asa cum zboara pescarusii liberi deasupra valurilor sarate ale marii, asa dorim si noi sa atingem libertatea cu mainile noastre; asa cum o prajitura usor se coace, imprastiind un miros ce aduce numai amintiri obsesive, asa vrem si noi sa crestem in ochii oamenilor iubiti. Dar daca am vrea sa ajungem sa simtim toate lucrurile astea, probabil ca si ele ar cere sacrificii care ne-ar paraliza fericirea.
Exista proverbul acela ce ajunge aproape pe buzele tuturor: ,,Niciodata sa nu faci compromisuri!". Este posibil? Este posibil sa nu ne retezam aripile ca sa putem zbura?; este posibil sa nu inchidem ochii ca sa putem privi anumite minuni?; este posibil sa nu renuntam la cel iubit ca sa putem fi si mai iubiti si impliniti?
Gandul strabate atatea granite ce pur si simplu ne inchid intr-un cerc, care pe zi ce trece, se micsoreaza. Sa ne supunem instinctului nostru care cere unele nebunii este mai corect decat sa ne supunem sacrificiului care ne cere abandonarea fericirii. "

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *