Marți, în prezența secretarului de stat din Ministerul Economiei, Nicolae Banea, oficiali ai ROMARM și reprezentanți ai Fiat-Chrysler au prezentat două tipuri de autovehiculele militare 4×4 de tip Jeep J8, care ar putea fi asamblate la Uzina Mecanică București.
Toată lumea este de acord că un astfel de parteneriat ar însemna o redresare a uzinei care, în prezent, funcționează la 10% din capacitatea ei și care este în pragul disponibilizărilor și a puținilor oameni care au mai rămas din cauza lipsei de comenzi.
„Ar fi nevoie de 400 de unități pentru un grad de integrare de 30%, să dezvoltăm niște linii automatizate pentru diverse componente”, a explicat Toader Ulise, directorul Uzinei Mecanice București, care a precizat că în funcție de numărul comandat, producția diferitelor componente poate fi mărită. „Altfel, la 100 de bucăți vin componentele aici și doar le asamblăm”, a spus oficialul.
Proiectul rămâne doar o acțiune de PR însă, atât timp cât Ministerul Apărării nu a făcut nicio comandă și nu știe dacă va face, întrucât nu s-a făcut o evaluare a necesarului de înzestrare pe diferite arme pentru aceste produse și, mai mult decât atât, dacă s-ar constata că sunt necesare, nu există buget pentru ele.
Faptul că din 2017 bugetul Apărării va crește la 2% este deocamdată o promisiune-care a mai fost făcută și în anii precedenți, deși era o obligație conform angajamentelor noastre NATO. Admițând că vor fi făcute aceste alocări, ele trebuie direcționate în primul rând către onorarea contribuțiilor noastre financiare în cadrul Alianței la care suntem mult restanți și despre care oficialii români nu vorbesc, iar oficialii NATO nu amintesc din rațiuni de unitate, măcar la nivel de imagine publică al alianței militare.
Acțiunea de ieri va rămâne complet lipsită de urmări, după părerea mea, din mai multe motive pe care le-am analizat cu experți ai sectorului care au dorit să își păstreze anonimatul nu atât din motive de curaj, ci din dorința de a nu afecta imaginea unui domeniu în care activează.
În primul rând, la nivelul Ministerului Economiei, fostul secretar de stat, Sorin Encuțescu a coordonat o strategie referitoare la industria de apărare pentru 40 de ani, rămasă la nivel de sertar.
Până la publicarea acestui material, Sorin Encuțescu nu a răspuns întrebărilor Q Magazine pe acest subiect.
În discursul său, Nicolae Banea, fost director al IAR Ghimbav Brașov, nu a făcut nicio referire la un astfel de document sau la intențiile și necesarul de înzestrare al trupelor de uscat.
Este aberant să spui că TOATE categoriile de forțe armate vor avea nevoie de acest tip de autovehicul.
Pe de altă parte, de ce s-a optat pentru Uzina Mecanică București ( fostă FMGS – Fabrica Mecanică de Utilaje Grele Speciale – care derula la nivelul anilor 1989 programul TR 800, adică un tanc foarte bun cu sistemul de conducere a focului suedez, motor de 800 cp şi cu un tun modern de 120 mm cu țeavă lisă, fără ghinturi) și nu s-a ales Uzina Mecanică de la Muscel unde s-a și demarat, cu vreo 10 ani în urmă, un proiect de realizare a unui vehicul mult mai adaptat cerințelor operaționale ale armatei române?
„Încercăm să îmbunătățim relațiile comerciale și economice, în mare, între SUA și România.Este important ca România să decidă de ce echipamente are nevoie, ce strategie are și să pornească de acolo”, a spus Dean Thomphson, prezent la eveniment
„Interesant mi se pare că nu reușim să depășim mentalitatea de piață de desfacere a unor produse pe care le putem realiza și noi, și facem tot genul de volute pentru a dovedi necesitatea acestora. Atunci ce mai facem cu vehicolul HUMVEE pe care americanii ni l-au oferit pentru armata română și cu care defilăm la 1 decembrie cu mândrie patriotică?”, ne-a declarat un analist militar.
Experții nu dau nicio șansă de reușită proiectului din mai multe motive.
1. Locația pare inadecvată, fiind preferată, probabil, din interese politice;
2. S-a spus despre o primă etapă în care vom asambla componentele acestor vehicule și vom decide apoi asupra viitorului. Dacă tot suntem „parteneri strategici”, de ce oficialii români nu cer americanilor investiții într-o linie de fabricație, iar România să pună la dispoziție locația și forța de muncă? Chiar în aceste zile prim-ministrul Dacian Cioloș aflat la Washington, ar fi putut profita de oportunitatea întâlnirii cu vice-președintele, Joe Biden și cu alți oficiali americani, pentru a negocia o formă concretă, repet concretă, a colaborării noastre „strategice”.
3. Dacă am vorbi despre gradul de operativitate al armatei noastre pe teritoriul național, ar trebui să regândim paradigma privind armata României, membru NATO , dar (așa cum ne-a spus George Friedman, cu sarcasm, într-o conferință la Banca Națională) neprotejată (într-o eventuală agresiune) de niciun militar american. Atunci când am intrat în NATO nu s-a vorbit nici despre revitalizarea industriei naționale de apărare și nici despre participarea, pentru prima dată în istoria noastră, cu trupe, în spații operaționale de pe alt continent.
Americanii nu ne vor apăra.George Friedman
Ceremonia de repatriere a doi militari morți în Afganistan
În loc de concluzie, putem spune că a fost un eveniment imagologic în care americanii se fac că sunt interesați de o cooperare economică, iar noi că suntem dispuși să reacționăm la orice proiect, oricât de inutil și costisitor ar fi, în numele Parteneriatului Strategic.
***
La doar o zi după această anunțată posibilă dar improbabilă cooperare, sindicatele din industria de apărare au protestat în fața Palatului Cotroceni pentru un domeniu care funcționează, asemeni Uzinei Mecanice București, la 10% din capacitate. Inclusiv directorul ROMARM, Floarea Șerban, cândva secretar de stat în ministerul de resort, a recunoscut ieri că sectorul a ajuns într-o stare critică. Exact ce își doreau producătorii externi … și noi le-am oferit cu voluptate. Nevoit de protestele din fața ușii, Președintele Iohannis l-a mandatat pe consilierul său pe probleme de Apărare, Ion Oprișor, să primească o delegație a sindicaliștilor. La sfârșitul întâlnirii, printr-un comunicat de presă, ni s-a „reconfirmat interesul sporit al Președintelui României pentru adoptarea, în colaborare cu Guvernul, a celor mai potrivite decizii privind revigorarea industriei de apărare.”
Să le așteptăm…deci!