O viaţă de om frumos

Am fost aseară cu câțiva prieteni la concertul aniversar al Mariei Dragomiroiu.
A împlinit 60 de ani de viață şi 35 de carieră. Vibrez deopotrivă la muzica lui Gluck sau Sgambati, rezonez cu romantismul dramatic din operele verdiene, dar nimic nu mă impresionează așa cum o fac vechile cântece, autentice, ale folclorului românesc. Poate şi pentru că am crescut la ţară şi în copilărie mă furișam la toate nunțile de prin sat şi mă pierdeam printre picioarele celor care jucau hore şi sârbe (căci cine îndrăznea într-atâta veselie să dea la o parte un copil?!), dar mai ales pentru că în orice cântec românesc este atâta înțelepciune şi sensibilitate!
Prezentat cu clasă şi profesionalism de Iuliana Tudor – regina media pentru folclorul romanesc -, spectacolul de aseară a avut emoție, a avut diversitate, a avut câteva imagini din arhiva Televiziunii Române sublime cu Maria Dragomiroiu la debut si cu un duet pe care l-a făcut 6 ani în urmă cu Mădălina Manole, a avut premii, laude şi omagiu meritat şi a avut clasă.
Doi copii şi patru nepoți au urcat pe scenă pentru a-i spune mamei şi „nanei” lor „La mulți ani”, în timp ce soţul sărbătoritei, Bebe Mihu, se bucura tăcut şi discret de undeva din culise.
12045497_1194282860600075_3264059212968352771_o
Atunci a povestit Maria Dragomiroiu cât de mult a rugat-o Ileana Sărăroiu care nu putea avea copii, să i-o dea spre înfiere pe fiica ei. „Ştiu ca sunt săracă, da’ nu pot să-mi dau sufletul meu!”, şi-a amintit Maria Dragomiroiu privindu-şi fiica lângă ea pe scenă. Așa a rămas Ileana Sărăroiu doar nașa micuței. În memoria ei, sărbătorita a interpretat răvăşitor melodia „O bătrână într-o gară”. Am plâns. Şi cu mine toată Sala Palatului. Mă uitam în jurul meu şi toți, tineri sau bătrâni, doamne elegante sau bărbaţi demni, îşi ștergeau lacrimile, fiecare într-un gest personal, încercând sa camufleze momentul.
Între invitați, câteva momente au fost nefericite în opinia mea! Două artiste de care n-am auzit vreodată, Olga Bălan şi Annes (îmbrăcată într-o ţinută vulgară şi kitschoasă) – însă nu asta este esențial pentru că şi cultura mea muzicală o avea şi ea limitele ei! – care n-au avut deloc prestația pe care o cerea nivelul unui astfel de moment aniversar, Adrian Enache despre care un domn de lângă mine comenta la replicile tâmpe rostite pe scenă : „Ce măscărici de pe vechi!”, un tip Raoul – nici de el n-am auzit ever, care a făcut playback şi parcă atât… mi-au zgâriat retina şi timpanul!
În schimb, au strălucit şi au extaziat publicul pur şi simplu, Mariana Ionescu Căpitănescu, Mioara Velicu, Constantin Enceanu – preferatul bunicii mele- şi în mod special Marcel Pavel şi Andreea Bănică. Cea din urma a înălţat Lie, lie, ciocarlie pe niște octave ondulate cum doar la cele mai bune soprane ale lumii am auzit. Dragă Andreea, nu te cunosc şi nu ţi-am urmărit cariera muzicală pentru simplu fapt că nu s-a întâlnit cu gustul meu destul de îndepărtat de muzica ușoară, mai ales cea contemporană. Însă îți recomand cu toata căldura să înregistrezi albume cu muzica populară pentru că ai o interpretare absolut fa-bu-loa-să! Cât despre Marcel Pavel, vorba Mariei Dragomiroiu, a cântat atât de frumos încât nu se poate spune în cuvinte! Aproape că a cântat mai frumos folclor decât arii de operă, genul favorit pentru vocea lui!
Îmbrăcată într-o rochie albă, din pânză brodată, cu părul ei lung şi drept, inconfundabil – detaliu de brand personal – Maria Dragomiroiu părea o icoană. O icoană vie care a coborât în mijlocul publicului pentru a-i mulțumi. Oamenii o atingeau așa cum enoriașii ating straiele Patriarhului la slujbele oficiate de acesta. Oamenii o divinizează pe Maria Dragomiroiu. E mai mult decât iubire! Este ceva indescriptibil… Cred că a meritat tot efortul acestor 35 de ani de carieră! La mulți ani, Doamnă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *