Iubesc Israelul! Să ascultăm Berlinul!

Marți seară mi-am petrecut câteva ore cu câţiva instrumentiști din Orchestra Filarmonicii Israelului. Am împărtăşit aceeași viziune despre lume ţi despre muzică. Am zâmbit cu toții evocând concertul pe care Orchestra Israelului îl va susține peste câteva zile la Berlin… pentru că paradoxul istoriei face ca evreii să cânte în Germania care i-a exterminat. O formă sublimă a iertării, exprimată, iată, şi prin muzică.

Şi chiar dacă este greu să mai detroneze cineva din inima mea această Orchestră, trebuie să admitem, totuși, că cea mai importanta şi poate, cea mai așteptată dintre cele vor evolua la Festivalul Enescu rămâne Orchestra Filarmonicii din Berlin.  Aş putea spune că este Orchestra superlativelor.

Printre cei care au condus-o sau au evoluat alături de această orchestra de-a lungul istoriei se numără Clara Schumann, Johannes Brahms, Artur Rubinstein, Dvorak, Camille Saint Saens, Herbert von Karajan, Claudio Abado sau Sir Simon Rattle… într-un short list al personalităților muzicale al căror nume s-a alăturat Berliner Philharmoniker.

berliner

La 29 august s-au împlinit 70 de ani de când Sergiu Celibidache a debutat ca dirijor al acestei Orchestre pe care avea sa o conducă timp de câţiva ani de zile.  Avea  33 de ani şi a preluat Orchestra din Berlin într-o perioadă disperată în care sediul acesteia din  Bernburger Straße  fusese distrus de bombardamentele americane în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Celibidache, în ciuda relației deloc lipsită de conflicte cu instrumentiștii, mărturisea că datorează Berliner Philharmoniker un rol esențial în viața sa datorita experiențelor umane şi muzicale pe care le-a avut aici.

Alexandru Pătrașcu scria pe blogul său Despre Operă că dincolo de cifrele legate de venirea la București a acestei orchestre (11 tone de echipament vor ajunge la Bucureşti, cel mai greu echipament transportat vreodată în istoria Festivalului Enescu), „cel mai important lucru cu care Berliner Philharmoniker vine la Festival este orgoliul. Orgoliul de a fi cea mai înregistrată orchestră, de a avea cel mai independent statut legat de deciziile manageriale, cea mai puternică infrastructură pentru a-și atinge publicul, dar mai ales perfecțiunea interpretării, a sunetului.”.

Așadar, vă aștept diseară cu mine la concert !FJ

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *