Am ajuns aseară la Văratec, după un drum de 5 ore, în care am ascultat în mașină, pe Radio România Cultural, o conferință despre prietenie. Chintesența am gasit o la Aristotel: prietenia este „un suflet în două trupuri”.
Astăzi, slujba praznicului Adormirea Maicii Domnului a strâns mii de pelerini la Mănăstirea Văratec, acest colț de rai cu mușcate la care m-am reîntors în dorința mea de liniște interioară.
Un sobor de peste 15 preoți a oficiat sublim, însă peste toți s-a distins vocea dumnezeiască a Diaconului Ciprian de la Mănăstirea Nicula și cuvântul atât de înțelept al Episcopului Vicar Ioachim Băcăuanul, un teolog intelectual de mare clasă.
Maica stareță Iosefina este un monument viu de bunătate și de grijă față de oamenii care vin aici și față de sutele de măicuțe care își găsesc vocația în a se dărui lui Dumnezeu încă din viață!
Maica Domnului a adormit cândva, e drept, dar ea rămâne veșnic mijlocitoare între noi, oamenii, și Fiul ei! Rugați-o! Pe mine m-a auzit mereu!
Diaconul Ciprian de la Mănăstirea Nicula, o voce dumnezeiască
Cu Maica Stareță Ioesfina de la Mănăstirea Văratec și Episcopul Vicar Ioachim Băcăuanul
