La Ierusalim e cald. Am traversat teritoriile palestiniene pentru a mă ruga, din nou, la locul Nașterii Mântuitorului. Intrarea este mai mică decât înălţimea unui om pentru că turcii, cândva, intrau călare pe cal în semn de dispreț pentru simbolul sacru al creștinismului şi pentru ca astăzi, oamenii care vin aici, să intre înclinându-se. (O teorie similară a stat şi la baza așezării cavoului de lemn în care odihnesc osemintele Împăratului Napoleon, un nivel mai jos decât cel la care se intră în Domul Invalizilor… pentru ca englezii să-şi incline mereu capul, în semn de respect faţă de micul Mare împărat.)
Crucea Ierusalimului, singura din lume care însumează 5 cruci: cea a lui Iisus şi a celor patru evangheliști
Zidul care desparte Israel de Teritoriile Palestiniene
Biserica ortodoxă greacă de la Locul Nașterii. Ea adăpostește singura icoană din lume care o înfăţişează pe Maica Domnului zâmbind… bucuroasă de venirea pe lume a Fiului ei
Piatra pe care Iisus, după moarte, a fost miruit şi care este mereu umedă şi miroase a mir
Locului care adăpostește piatra de unde Iisus Christos a înviat nu i-am făcut poze întrucât am preferat să citesc o rugăciune şi mi s-a părut că este o experiență atât de personală încât nu poate fi „împărtăşită” prin fotografii „turistice”.
O zi mai târziu… a venit Președintele Băsescu…