Dumnezeu sa-l odihneasca!

A murit Costica Stefanescu. Dramatic. O sinucidere reusita. Cum spunea Cioran: “sa-ti iei viata iti trebuie mult curaj!”

Un simbol tacut, un jucator serios, generos cu colegii lui carora nu le-a refuzat gloria, un comandant in urma caruia echipa nationala a castigat batalii si razboaie. Vorbea putin nu doar despre succese, ci despre orice. Tinea la tacerea lui!

L-am iubit pe el si “pe ai lui” din vremea copilariei in care romanii au trait pentru prima data victoriile impotriva celor mai puternice si titrate echipe ale lumii.

Insa cel mai dramatic mi se pare ca in ziua sinuciderii lui,  televiziunile romanesti s-au “ciobizat” iremediabil, si-n timp ce toate talk-showurile analizeaza traditiile tiganesti, cand se convoaca asa zisul “consiliul de coroana”, cine il inlocuieste pe regele mort, din ce e facut sicriul celui mai tigan dintre tigani si tot asa… despre Costica Stefanescu, cel care a adus unei tari intregi nu doar bucurii inimaginabile, ci si triumful mandriei nationale, abia se difuzeaza cate o stire de doua minute, la rubrica sportiva.

Acesta este tara, asa au ajuns romanii: mai interesati de tiganii lor, decat de romanii nostri… simbolici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *