Ultima versiune a filmului Anna Karenina este tulburătoare. La sfârșit am rămas țintuită-n scaun câteva minute, incapabilă să mă ridic şi nedorind să mă întorc în realitatea sălii de cinema a mall-ului, a vieții contemporane.
Viziunea teatrală suprapusă peste cadre cinematografice, ținutele, bijuteriile fabuloase, interpretarea dramatică, plina de emoție a Keirei Knightley, scena primului vals între Anna şi Vronski, moravurile unei societăţi care ar fi frecventat-o pe eroină „dacă ar fi încălcat legea”, dar care nu o putea ierta pentru că „a încălcat regulile”, fac din filmul acesta cea mai frumoasă versiune a romanului lui Tolstoi.
Iar muzica, Doamne, muzica lui Dario Marianelli… galvanizează până şi sufletele moarte. Filmul acesta este o feerie.
Eu nu cred că „dragostea romantică este ultima iluzie a vechii lumii”… eu cred încă în această iluzie şi-n lumea nouă.