…echipa mea favorita, Athletic Bilbao, a pierdut, insa, chiar si asa, a fost o seara superba. Vazut din tribuna Arenei Nationale, meciul dintre basci si Atletico Madrid a avut in plus emotia si sentimentul participarii la un moment al campionilor in fotbal.
Ma leaga de Bilbao o perioada pe care am petrecut-o aici, in timpul studentiei, cand am avut o bursa la Institutul de Sociologie Juridica din Onati. Bascii sunt oameni aparte, cu un puternic sentiment al nationalismului – mergand pana la separatism – dar, in acelasi timp, cu o deschidere indiscutabila catre o Europa unita. In ciuda traditionalismului lor si a rigurozitatii cu care isi conserva si sentimentul ca de la ei incepe lumea si democratia, dar si obiceiurile, basca simbolica si o limba imposibil de inteles, bascii au inovat mereu in comertul liber, in promovarea principiilor capitalismului si in explorarea altor teritorii geografice sau spirituale.
Dezlegarea cheilor din proza lui Unamuno, scriitor simbol pentru basci, poate fi o provocare pentru orice intelectual, dar si om simplu aspirant la intelegerea vietii si a conflictului dintre ratiune si credinta.
Dar haideti c-am plecat de la stadion… si-am ajuns la biblioteca.
Atmosfera a fost fabuloasa, ambele galerii si-au incurajat echipele cu scandari decente, inflacarate de dorinta victoriei, dar si de fair play. N-am vazut „tauri” nici de-o parte, nici de cealalta, asa ca n-am avut parte nici de corida!
Evident ca superioritatea tehnica a madrilenilor si-a spus cuvantul, chiar daca jucatorii lui Bilbao au avut destule ocazii macar pentru golul de onoare. Dincolo de jocul de pe teren, ceea ce as vrea sa remarc, mai important pentru noi, este organizarea exceptionala a acestui eveniment. N-am avut parte nici de incidente, nici de trafic blocat, nici de perturbari de circulatie, nici de haos, nici de huliganisme. Totul a fost impecabil. De fapt, romanii pot fi impecabili… cu o conditie: sa fie constransi!
