Aseara am fost la Teatrul National, unde am vazut „Dineu cu prosti” scrisa de Francis Veber si montata excelent de Ion Caramitru care joaca si rolul secundar (prin alternanta cu Serban Ionescu) al unui editor parizian care se reuneste saptamanal cu prieteni, la un dineu, unde fiecare dintre participanti vine „cu prostul sau” pentru a se amuza de prostia acestuia. Piesa il valorizeaza pe Horatiu Malaiele, care, in rolul „prostului” Pignon catalizeaza scena si buna dispozitie a salii prin naturaletea cu care joaca si replicile inteligente si incurcaturile prostesti in care ii pune pe ceilalati. Si Medeea Marinescu face cateva scene bune, dovedind ca putem avea sperante si-n generatia tanara, insa constructia piesei se exeaza pe Malaiele. Superioritatea profesionala a marelui actor consta in insusi faptul ca precum un jucator genial, nu tine mingea, ci da pase de gol. Si aceasta generozitate il particularizeaza pe Horatiu Malaiele.
O piesa spumoasa, reconfortanta, la care se rade mult, o evadare din cotidian si din dramaticul care il insoteste.
