Zubin Mehta ramane, cel putin pentru mine, „momentul” cel mai important al oricarei editii a Festivalului „George Enescu”. Solar, dramatic, umbros, cu un stil dirijoral flamboaiant, original si maiestuos, Președinte pe viata al Orchestrei Simfonice a Israelului, decorat cu cele mai înalte distinctii ale lumii, cu o stea pe Walk of Fame de la Hollywood, cetaţean de onoare al Florentei si al Tel Aviv-ului, omul care declara ca, atunci cand dirijeaza Wagner sau Beethoven, dispare pur si simplu, devenind stilul si compozitia muzicala, anulandu-si propria personalitate, onorat cu „Premiul Imperial” de Imparatul Japoniei, Zubin Mehta este, la cei 75 de ani, dirijorul „eveniment”.
Unul dintre acei oameni care au omagiat muzica prin întreaga lor existenţa si i-au facut si pe altii s-o iubeasca. Daca pentru israelieni este al 117-lea dintre primii 200 de oameni importanti pentru evrei, din toate timpurile, în topul meu afectiv ramane primul.