E 2.50 la Bucuresti si-mi pare ca nu mai avem repere orare…nu mai exista fus, nu mai exista Greenwich, nu mai exista tari, distante, ani, vieti separate … Ce magie trebuie sa fie asta ? Ce stare psihedelica ? Ce nebunie ? Ce nevroza ? Ce experiment psihic ? Ce ekg ?
Ceea ce ne marcheaza destinul, ce devine reper in bilantul existentei noastre, nu sunt nici topurile profesionale, nici izbanzile materiale, nici macar distinctiile si onorurile care ne desavarsesc cartea de vizita, ci sunt oamenii si intamplarile dupa care nimic nu mai este cum fusese pana atunci. Acesti oameni si aceste intamplari, carora le dam mai presus de orice trofeul memoriei noastre, sunt cei si cele pe care forta nevazuta, neauzita si necunoscuta a lumii, careia eu ii spun Dumnezeu, ni le daruieste fara sa ne intrebe si de cele mai multe ori poate si fara sa meritam.
Nu te stiu deloc si totusi te stiu dintotdeauna. Te stiu din lichidul amniotic pe vremea cand ingerii tai zburau deasupra mamei mele. Te stiu de pe vremea caminului saptamanal cand asteptam sa vina cineva sa ma ia si ma linisteai cu gandul ca desi sunt ultima ramasa pe scari, nu voi ramane acolo. Te stiu din timpurile-n care Maica Domnului mi se arata in vis si nu-ti rostea numele ca sa te recunosc cu sufletul, nu strigandu-te din multime.
Te stiu din intunericul dezamagirilor trecute cand ma trezeam optimista si-ti simteam energia de a supravietui, fara sa stiu de unde-mi vine.
Te stiu din ancestral, din stele, din rugaciuni. Te stiu din ploile dupa care mi te-a ascuns viata ca sa ma invete intre timp cum sa-mi ingenunchez orgoliul si vanitatea.
Si totusi, nu te stiu deloc. Te caut in fiecare secunda ca si cand ai fi aproape si totusi, nu te pot atinge, ca si cand te-as pierde inainte de a-ti vedea inima.
Am venit la mii de kilometri departare si sunt cu tine mai mult decat ma simte pamantul strazilor din San Francisco pe care umblu fara busola.
E aproape 3 dimineata la Bucuresti …si totusi nu exista timp…exista numai un eden sufletesc pe care sper sa-l pastrez „for the rest of my life".