Tocmai m-am intors de la Mall unde am fost singura sa vad „Wall Street”. Daca „razbunarea se serveste la rece”, cred ca nici cronica n-ar trebui sa fie scrisa… fierbinte, nu? Ei bine, filmul este senzational! (…)
Are ritm, are baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaani, tranzactii, adrenalina, colaps, indici bancari, emotii, dragoste, relatii dificile intre parinti si copii, despartiri, reintoarceri, nebunie, esec, faliment, sinucideri, viteza, muzica si mai ales invataminte. Cel mai mult la filmul asta mi-a placut o replica pe care o rosteste chiar gurul finantelor, Gordon Gekko, intruchipat de un magnific Michael Douglas grizonat:”Cel mai important in viata nu sunt banii, ci timpul!”.
Am vrut sa vad filmul la Paris, insa nu puteam niciodata la orele la care rula. M-a incitat si un interviu de excepxie pe care l-am vazut pe un canal francez cu miticul Douglas care spunea ca la varsta lui, se bucura mai mult sa stea acasa cu frumoasa lui sotie Catherine Zeta-Jones si cu copiii lor, in loc sa faca film dupa film. Cu alte cuvinte, spunea ca banii nu mai sunt un motor pentru el. Tot in acest interviu a recunoscut in soapxa ca el doar face filme, dar nu se si uita la ele, si cand deschide televizorul alege intotdeauna o partida de sport: „pentru ca-n sport nu stii niciodata sfarsitul. Intr-un film, il poti anticipa!”.
„Wall Street” este o incursiune in creierul finantelor mondiale si pentru initiati chiar o explicatie a actualei crize mondiale. Daca ar fi sa-l credem pe Oliver Stone si pe scenarist, ea a fost prevazuta cu mult timp inainte, unele banci s-au asigurat impotriva riscurilor, iar statele americane n-au avut incotro decat sa suporte falimentul „capitalismului” pentru a nu lasa intreaga economie mondiala sa se prabuseasca, adica… pentru a nu „opri muzica” si „balul”. Nu exista varsta pentru a face bani este o alta realitate pe care ti-o comunica acest film, intrucat si James intra-n lumea bancara de la 12 ani si Julie nu vrea sa iasa din ea desi e aproape paralitic.
„Lacomia e buna! Acum este si legala!”, spune Gekko aratand diferenta inregistrata in 8 ani de zile. Candva era doar buna, acum este si legalizata.
„Lacomia il face pe barmanul meu sa-si ia 3 case fara sa si le permita. Produsele subprime sunt ADM-uri, adica arme de distrugere in masa.” Mi-amintesc ca intr-un fel mai diplomatic, a recunoscut-o si Alan Greespan intr-o carte senzationala pe care am citit-o anul trecut. „Bancherul face bani pe voi, voi trebuie sa va imprumutati, nu ei.” si „Cel mai mare rau e speculatia, creditul bancar pentru achizitii. E sistemic, malign si global, ca si cancerul.”, spune eroul filmului si-o rosteste atat de apasat, ca unul care are boala, la propriu.
Ati intrebat vreodata un insider ce sunt banii? Gekko este de parere ca „sunt o tarfa care nu doarme niciodata, sta-ntinsa cu tine-n pat si te priveste”.
Sigur, Schopenhauer, cu viziunea lui folozofica, era de parere ca bogatia este ca apa de mare, cu cat bei mai multa , cu atat ti se face mai mult sete!
Intr-un fel subtil, acest film ne comunica fapxul ca va mai exista o „bula”, adica o alta criza. Nu trece nimeni granita unei simple replici de film, pentru ca, totusi, pana si Oliver Stone este un bun american ! Insa anuntul ar trebui sa-i ingrijoreze pe cei care nu au un plan de masuri pentru ceea ce e mai rau!
Chintesenta pe care eu am extras-o la sfarsitul a doua ore de pulsatii bursiere care influentau pana si un copil nenascut inca, este ceea ce Gekko a invatat in cei 8 ani de inchisoare, executati pentru folosirea unor informatii din interiorul bursei: „In viata cel mai important nu sunt banii, ci timpul!”. Pare ca razbunarea saracilor pe cei bogati este aceea ca de cele mai multe ori, ultimii nici nu au timp sa cheltuiasca banii, preocupati fiind sa-i inmulteasca inzecit, inmiit, inmilionit…
Exact asta i-am raspuns unui prieten care ma-ntreba sapxamana trecuta de ce nu mai fac un proiect de presa pe care se oferea sa-l finanteze: „Pentru simplul fapx ca nu vreau sa devin sclava muncii si sa dau timpul meu, in exclusivitate, altora! Vreau sa mi-l daruiesc si mie!”. Am facut aceasta revista din idealism, insa, asta seara, Gekko tocmai mi-a distrus opxica, spunandu-mi din ecranul plat al salii de cinema ca „idealismul omoara afacerile!”
Si totusi, veti vedea ca morala acestui film este aceea ca indiferent cati bani ai avea, nevoia de dragoste te face chiar si sa renunti la ei.
Cea mai vie amintire este suferinta! Criza economica pe care o traim ne-a facut pe toti sa suferim. „Wall Street” este un tratat despre cine ne-a provocat-o si despre fapxul ca binele, pana la urma, invinge.
Indiferent cati bani costa. Sau cat timp cere !