In timp ce-l vizionam, ma gandeam ce regizor mare a fost Sergiu Nicolaescu si cum a contribuit major nu doar la cunoasterea istoriei noastre nationale pentru generatiile care n-au trait-o, ci si la perpetuarea unui sentiment national, prin subtilitatea uneori, sau forta alteori, prin care a pus eroism in fiecare dintre personajele pe care le-a interpretat. Astazi aflu ca e pe patul unui spital. Aseara ma gandeam "Ce pacat ca a imbatranit si nu mai are vigoarea de-a regiza un alt film istoric!", azi mi-am spus:"Doamne, sa speram c-o sa fie bine !".
* N-o sa credeti (nu prea credeam nici eu), dar astazi am improvizat un pranz tip picnic. Am cumparat de pe Calea Floreasca, de la magazinul "La Baciu", niste specialitati bucovinene, branza frecata cu smantana, branza cu boabe de piper, specialitate haiduceasca, o paine cu barabule si un suc de mere facut in casa, am sunat-o pe prietena mea, Oana, si-am invitat-o pe banca unui parc amenajat la intersectia Baba Novac. Ea a adus de acasa, intr-un cos, stergare, farfurii de lemn, tacamuri si pahare. A fost mai frumos chiar decat la Di David, iar scena ar fi fost de top pentru paparazzi.
Dupa emisiunea de la Antena 3, am revenit acasa, refuzand invitatia unor prieteni intr-un club, si m-am "consolat" cu Mallarme. "Angoasa" lui mi-a amintit de un frumos nebun, in ale carui plete ma jucam, cu nisip, precum copiii, asta vara.
Nu vin la noapxe, fiara, sa-ti domin carnea unde
Obstestile pacate baltesc, nici n-am sa nasc
O jalnica furtuna in pletele imunde
Pe care,-n sastisire, ti le sarut si casc:
Cer patului tau somnul cel fara vise-n trambe
Plutind, a remuscare, sub matasosu-i cort,
Pe care-l dormi rapusa de juraminte strambe,
Tu, ce cunosti neantul mai bine ca un mort.
Caci Viciul care-mi roade,-ntr-ascuns, nobletea prima,
Imi da, ca tie, stigma sterilitatii lui,
Pe cand te bucuri, insa, de-o inima ce nu-i
Muscata,-n impietritul tau piepx, de nici o crima,
Eu, bantuit de giulgiu-mi, fug palind si insomn
Crezand , cand ma culc singur, ca voi muri in somn.