Simt acut agresiunea televizorului asupra mea, si cu toate astea, nu-l pot inchide. Pe de-o parte este vorba de adictia de-a sti, pe de alta parte de fisa postului de journalist. M-am straduit sa-mi "populez’ viata mai mult cu esteticul, decat cu politicul ( intrucat intre aceasta dihotomie se desfasoara existenta mea ) si, succed urmarirea Orei de foc de la Realitatea tv cu un fado interpretat de Amalia Rodriguez sau Sinteza zilei cu reintoarcerea la romantismul eminescian. Aseara am recitit basmul copilariei mele, "Lebedele " de Hans Christian Andersen, iar astazi intre doua demisii din PSD am reascultat Rapsodia romana a lui Enescu.
Il vad uneori pe Mircea Geoana, pe ecranul televizorului si , in ciuda celor 51 de ani, imi pare ca este prima data in viata cand pierde. Si fijnd prima data …nu stie cum !
Ceea ce am pretuit cel mai mult la un om, mai ales politic, a fost mandria personala si demnitatea. Nu-mi amintesc vreunul. Poate Crin Antonescu sa mai fi scos la lumina, in ultimul timp, un concept desuet prin "vintageul " cu care poate fi asociat, de onoare.
Chipul lui Geoana este pamantiu, rozaliul lui Hrebenciuc este pal , parul lui alb pare ravasit in dezordinea momentului pe care-l traverseaza PSDul, iar Vanghelie, tot mai tacut, s-a facut mai negru decat era. Insa, ceea ce nu inteleg totusi, pierzatorii, indiferent cum ii cheama , este ca politica inseamna competitie, statutata prin insasi ideea de democratie, de alternanta la putere prin vointa demosului si ca onoarea te poate salva de la moartea politica, aducandu-ti , paradoxal, chiar respectul urmasilor sau pe cel al adversarilor. Acolo unde este vorba de valoare, timpul nu va face decat s-o evidentieze, si cazul Adrian Nastase, despre care pana si Traian Basescu a spus intr-un mediu privat, ca este singurul politician pe care-l respecta, este elocvent.
Ceea ce pare intristator nu este atat infrangerea, cat tradarea unor oameni care pana mai ieri, isi declarasera, omagiile si-si asezasera teritoriile topografice sau de influenta la picioarele lui Mircea Geoana. Dar de ce tocmai el este surpins ? Pai, nu el l-a tradat pe Adrian Nastase ? Nu el a candidat impotriva lui Ion Iliescu ? Ceea ce se-ntampala cum in PSD nu este decat confirmarea unui dicton pe care un lider drag mie mi-l spune mereu, si anume ca "viata-i lunga !", in timp ce eu, mai religioasa, ii raspund:"si Dumnezeu nu doarme…cat de lunga ar fi ea !".
Tradarile de azi pe care PDl ul le provoaca, incurajeaza si recompenseaza, se vor intoarce , ca un efect de bumerang , chiar in sanul acestui partid. Pentru ca nimic, in politica, nu este ireversibil. Pana si istoria se scrie si rescrie permanent , in functie de gustul istoricilor. Cine l-ar fi vazut vreodata pe Ceausescu iesind dintr-un tab si aranjandu-si caciula pe frunte in cea mai plina de mila scena vazuta ever pe televizor? Sau pe Ion Iliescu infrant de profesorul Emil Constantinescu pentru ca mai apoi, sa se reintoarca triumfator ? Cine ar fi putut imagina vreodata noaptea de la Confort ? Si sunt doar cateva dovezi ca imposibilul este posibil. Victoriile de acum , vor fi infrangerile de maine. Asta este ciclul normal al politicii, al vietii si al moralei. Este doar o chetsiune de timp… si cei care au rabdare, vor vedea.
In timp ce pregatesc emisiunea de sambata , de la Antena 3, unde il avem invitat pe Miron Mitrea, vibreaza din boxele computerului Enescu…Altfel n-as mai putea suporta politica.