Tocmai m-am intors de la lansarea "Increderii" lui Mircea Geoana, cartea pe care a scris-o omul, nu politicianul, tocmai pentru a fi cunoscut cel care este, nu cel care se spune ca este.(citeste mai departe si vezi fotografii de la lansare)
A ales Casa Capsa, sala Odobescu pentru apartenenta ei la boema literara interbelica si la flavourul cu care este invaluita in literatura memorialistica. Am vazut oameni din toate domeniile, oameni pe care ii guverneaza bunul simt si profesionalismul. Pe unii ii vezi la televizor (Mircea Dinescu sau Cristian Topescu), pe altii in vezi pe scena teatrului (Costel Constantin sau Alexandru Bindea), pe unii ii citesti in istoriile literaturii romane (Augustin Buzura sau Eugen Simion), iar pe unii nu-i vezi deloc pentru ca sunt in salile de operatii, salvand vieti (Mircea Beuran sau Dana Safta).
Am apreciat mult ca Mircea Geoana a reusit sa catalizeze energiile bune ale elitei romanesti, ca prezenta fiecaruia la aceasta lansare a insemnat un gest de sustinere a candidaturii sale si opxiunea pentru turul doi. Pana si ziaristii printre care m-am numarat , alaturi de Oana Dobre sau Victor Ciutacu, cred ca ne-am asumat asocierea cu autorul pentru urmatorul vot.
Personal, n-am crezut, cu trei luni in urma, ca Mircea Geoana va reusi sa-l invinga pe Traian Basescu. Poate si pentru ca nu indrazneam sa cred, protejandu-ma astfel de eventuala dezamagire. La o sapxamana de la probabila victorie, am simtit genunchii inmuiati ai actualului presedinte si superioritatea (deloc aroganta deocamdata) a invingatorului sau.
Dincolo de fapxul ca liderul PSD va ajunge Presedinte, as vrea sa readuca acestei tari, cum spunea Valentin Nicolau, directorul editurii Nemira, prestigiul de-a fi condusa de un intelectual. Dupa un director de editura si un profesor universitar, Romania merita mai mult decat un presedinte care citeste "Levantul" de cinci ani. Merita un diplomat caruia ii place sa citeasca. Acest nou presedinte sper sa readuca scriitorul roman si cultura romaneasca la dimensiunea europeana pe care o merita si care i s-a negat in ultima vreme. Redau mai jos cateva pasaje care mi-au placut din carte, pe care am reusit s-o rasfoiesc pe repede inainte:
"De ce sa cumpar Ford Escort sau Renault 16, nu e buna si Dacia 1300?". Atunci mi s-a parut ca modestia lui era excesiva. Abia mai tarziu am vazut cat de sincera. Doar ulterior am inteles de ce s-a multumit cu un apartament obisnuit, langa Piata Domenii, in care locuise din 1972 incoace. Mi-a luat timp sa apreciez la justa sa valoare respectul profund pe care l-a avut pentru uniforma militara. Mi-au trebuit ani sa inteleg cat de mult isi iubea sotia care acum, de astazi, e singura.
S-a stins. Tatal meu nu mai este. Suferea de mult de un cancer caruia nici un doctor sau tratatment nu-i daduse de capat. Stiam, cu totii, ca ziua asta urma sa vina. Adevarul este insa ca atunci cand a sunat telefonul in dimineata insorita de sfarsit de mai si am primit vestea, mi s-a parut ca timpul s-a oprit in loc. Tatal meu murise. Nimic nu avea sa mai fie ca inainte."
"Am incarcat asadar jumatate din continutul apartamentului in Fiat-ul Ritmo si am pornit spre Paris, unde am ajuns dupa doua zile, in toiul nopxii. Un apartament de doua camere din incinta ambasadei avea sa ne fie domiciliul pe toata durata cursului meu. Dormeam pe doua saltele si ne desfatam prietenii cu delicatese congelate-fast-food a la francaise. Nu aveam copii atunci, iar eu eram bursier al statului francez, in timp ce Mihaela avea contracte de colaborare cu birouri de arhitectura, asa ca am avut parte de un stil de viata oarecum prosper si boem, un fel de a doua studentie.
Prin Mihaela, care a lucrat in domeniul restaurarii monumentelor istorice atat in Alencon, cat si la Paris, am inteles cat de mult conteaza pentru francezi valorile trecutului si am apreciat atentia aproape obsesiva si pretuirea pe care le acorda patrimoniului lor cultural. Datorita muncii Mihaelei, am cutreierat colturi ascunse ale Frantei cand o ajutam, in weekendurile libere, cu masuratori si schite de reabilitare pentru monumente cat se poate de variate, de la manastiri medievale la mori de vant langa Carnac, in Bretania.
Inainte de toate, stagiul la ENA si timpul petrecut de Mihaela si de mine in Franta ne-au ajutat pe amandoi sa scapam de complexul de inferioritate fata de Occidentul pe care, in izolarea de acasa, ajunsesem sa-l fetisizam, fata de care ne simteam in egala masura atrasi si complexati.".
"Cand ne-a venit randul sa intram in Biroul Oval, Mihaela o tinea pe Ana Maria in brate in timp ce eu incercam sa-l astampar pe Alex. Stimulat de tot ce vedea in jurul lui, in timp ce eu discutam cu Clinton, Alex a pus mana pe un baston colorat din Zair, care era expus pe biroul prezidential-legendarul Resolute Desk, fabricat din lemnul de la un vas de explorari arctice al marinei regale britanice, salvat ulterior de un vanator de balene american. In timpul acesta, Clinton a dat sa o mangaie pe Ana Maria , care implinise sase luni. Ca sa nu fie mai prejos, ea a apucat mana intinsa a lui Clinton si si-a frecat gingiile cu ea. Domnule presedinte, imi cer scuze. a fost tot ce-am putut spune inainte sa ma intrerupa Clinton, zambind. Nu este nicio problema, domnule ambasador, mi-a raspuns, extrem de relaxat, presedintele american, in timp ce il privea pe Alex jucandu-se pe covor cu sigiliul prezidential. "Vad ca fiului dumneavoastra ii place arta africana". Din senin, cel mai puternic om din lume, in cel mai faimos birou din lume, facea bancuri pe seama neastamparului lui Alex. Nici vorba de protocol scortos sau de acea formalitate cu care eram obisnuit de acasa in ocazii asemanatoare. In 1999, cand l-am intampinat la Otopeni, Clinton m-a salutat cu multa caldura si, spre marea mea uimire, m-a intrebat daca lui Alex continua sa-i placa arta africana. De fiecare data cand ne-am vazut de atunci, Clinton m-a intrebat ce mai fac copiii".
Cartea "Incredere" dezvaluie un Mircea Geoana uman, sincer, devoalat, exact opusul celui care ni se pare uneori la televizor prea artificial. Este o lectura pe care merita sa o cititi chiar inainte de-a ii da votul sau de a nu i-l da.
