Iubesc manusile Mihaelei Nicola, dar si mai mult… ii iubesc mainile. […]
Pentru ca sunt fine, pentru ca pe ele n-am vazut vreodata un gablont ieftin, ci doar un diamant discret, dar mai ales pentru ca din ele au iesit randurile ultimei sale carti „Cu manusi". Mai inainte de testul publicului, care a decretat-o din prima luna campioana absoluta la vanzari, a trecut testul critic al editurii Humanitas care n-ar face rabat de la valoare, nici macar pentru ratiuni de succes financiar.
Cu ani in urma, vazand-o intr-un tête-à-tête cu Ada Teslaru, mi-am spus, in sinea-mi: „Oare o sa ajung eu vreodata sa fiu prietena cu Mihaela Nicola?". Intotdeauna am situat-o pe un soclu afectiv, pe care il construim in suflet pentru eroii din destinul nostru.
Atitudinea ei impecabila, de „lady" british aristocrata, mi-a fost model inspirational de-a lungul ultimilor ani, de cand am obtinut nu doar privilegiul de-a sta la cate un tête-à-tête (precum cel pe care-l invidiam la Ada Teslaru), ci si posibilitatea de-a o consulta in chestiuni de prezenta publica. Am pretuit-o intotdeauna pentru ca m-a invatat de la cum sa tac, pana la cum sa fiu politicoasa, de la cum sa fiu punctuala, pana la cum sa scap de ispita barfei, de la cum sa ma port cu subalternii, pana la principiile comunicarii. Si toate astea cu modestia omului care nu da lectii. Mihaela Nicola este omul care nu gaseste vreodata explicatii stupide pentru triumful altora, pentru ca, vorba ei, „doar cei care n-au impliniri notabile in existenta proprie" ii blameaza mereu pe invingatori. Paginile cartii „Cu manusi" sunt pentru mine un déjà vu, cunoscand-o pe autoare si stiind cat de riguroasa este cu sine, dar pentru cititori poate fi o lectura spre o lume mai frumoasa, spre explicatia si intelegerea unor esecuri in raport cu colegii, cu familia sau cu societatea sau secretul unui expert in comunicare spre dobandirea echilibrului personal si a recunoasterii sociale. Nu ne poate invata nimeni cum sa iubim, dar din manualul de atitudine al Mihaelei Nicola putem invata cum sa nu gresim tocmai fata de cei pe care ii iubim. Daca pledoaria mea poate parea subiectiva, pentru ca imi este prietena, aveti incredere in Scoala de Protocol din Washington, care, din 2005, a certificat-o pe Mihaela Nicola cu titlul de profesor al manierelor elegante. „Cu manusi" este o lectura obligatorie. La sfarsitul ei, veti intelege de ce, in maniera personala!