Aseara am fost la Teatrul de Comedie sa vad "Avarul indragostit".[…]
M-am plictisit ingrozitor, dar, cu mult mai puternic a fost sentimentul meu de dezamagire pe care mi l-a inspirat publicul din sala care se amuza cu zgomot la cea mai anosta replica ce-si dorea sa fie comica ! Chiar atat de slaba sa fi ajuns calitatea publicului romanesc ?
Ce-i drepx si piesele de teatru nu mai sunt ce erau odata, iar dorinta regizorilor de-a se "moderniza" si a "actualiza" orice text clasic m-a facut sa ma duc din ce in ce mai rar la teatru. Am ramas fidela operei care pastreaza intr-o mai mare proportie montarile clasice cu dramatismul care iti misca inima si sufletul mult timp dupa ce-ai iesit din sala.
Rolul principal a fost jucat bine de Ion Chelaru, iar Mirela Zeta-mai cunsocuta de la Mondenii, decat de la teatru-e o prezenta agreabila. Un rol bun face si Dan Tudor, in rolul unui baron/interlop care cumpara un teatru pe care vrea sa-l transforme in cazino. Dar piesa in ansamblul ei e slabuta.
Mi-e dor de "Zborul deasupra cuibului de cuci" de la Teatrul National, de Ion Lucian cu replicile lui subtile in care ataca regimul Ceausescu, in vremea lui, mi-e dor de profunzimile Olgai Tudorache sau de fragilitatea bovariana a "Damei cu camelii" intruchipata de Valeria Seciu care-l avea ca partener pe Gheorghe Visu. Mi-e dor de Mitica Popescu in "Niste tarani" si de prea devreme plecata Leopoldina Balanuta .
Prin comparatie cu "Avarul indragostit" mi-e dor de Constantin Dinulescu pe al carui "Hagi Tudose" l-am vazut, cred, de vreo cinci ori.
Teatrul romanesc si-a pierdut substanta, actorii tinerei generatii sunt prea artificiali si le lipseste cultura generala, uneori talentul, anii de studiu profund, toate fiind necesare pentru o prestatie care sa-ti ramana intiparita in minte. Mi-o amintesc pe Maia Morgenstern tacand. Era geniala chiar si-asa ! Dar si ea vine din generatia mai veche.Cand mi-e dor de un teatru, mai imi cumpar cate un dvd cu piese vechi, cu actori pe care-i vedeam , la varsta copilariei, pe vremea lui Ceausescu si, de cele mai multe ori, acelea sunt amintirile de care trag, ca de un elastic, pentru a le intinde pe parcursul anilor in care nu ma mai pot intalni cu arta dramatica de valoare de atunci.