Minunată Doamnă Iohannis, Vă scriu cu simpatie și cu empatie

Vă rog să luați aceste rânduri ca pe cel mai inocent gest de prietenie. Îl fac public, tocmai pentru că nu aș fi vrea ca el să rămână secret într-un birou al Președinției, cenzurat de vreun consilier zelos care ar decide să Vă protejeze de citirea unor critici.

Nu mai sunteți soția unui primar de oraș. Nu mai sunteți o profesoară de provincie. De patru ani.  Sunteți Prima Doamnă a țării mele. Mă reprezentați în străinătate, la evenimente oficiale și sunteți imaginea României.

Într-o lume superficializată, în care o imagine spune mai mult decât orice discurs de o mie de cuvinte al soțului Dumneavoastră și Președintele meu, apariția Dumneavoastră poate atrage respectul și admirația unei lumi întregi, la fel cum poate ruina (imagologic desigur) reputația noastră.

Țineți minte când John F. Kennedy le-a spus francezilor, în timpul vizitei sale oficiale din 1961: „Eu sunt bărbatul care o însoțește pe Jacqueline Kennedy la Paris!”, conștient fiind că ea era punctul de atracție. Da, uneori soția unui președinte este mai importantă pentru lume decât el însuși.

V-am văzut de-a lungul timpului și am apreciat alura Dumneavoastră sportivă, tonusul, zâmbetul de pe chip, chiar și naturalețea cu care nu vreți să păreți altceva decât ceea ce sunteți. Invadați de ipocriți, apreciez enorm autenticitatea Dumneavoastră.

Însă dincolo de aceste atribute care Vă definesc personalitatea, în 99% dintre cazurile aparițiilor Dumneavoastră publice, ați fost îmbrăcată neadecvat, cu brațele dezgolite, lăsându-ne să Vă vedem picioarele ‒ dar noi NU asta ne dorim și nici președinții altor țări pe care îi vizitați ‒, cu rochii scurte în culori nefericite, croieli depășite, învechite, toate împreună dându-Vă aspectul unei femei (nu  al unei doamne!) la limita dintre kitsch și dorința de a ne „striga strident” că nu își arată vârsta pe care o are în buletin.

Nu este vina Dumneavoastră, ci a celor care Vă consiliază.

Vă scriu onest că eu însămi am avut perioadele mele de kitsch vestimentar. În urmă cu vreo 15 ani, făcând ordine printre fotografii, am aruncat jumătate dintre ele pentru că pur și simplu nu puteam să-mi tolerez derapajele de imagine, nici măcar închise într-un sertar.

Puțini dintre noi ne-am născut cu un simț al esteticului desăvârșit, dar inteligența celor care nu au nativ acest dar este aceea de a ne lăsa consiliați de cei mai talentați ca noi în acest domeniu. La Dumneavoastră este chiar o obligație.

V-am văzut în data de 15 octombrie, la Episcopia ortodoxă din Roma, în rochia aceea roz cu picățele, fără ciorapi (mi-o amintesc pe Sara Netanyahu, în 1999 sau 2000 parcă, în timpul unei vizite oficiale pe care o făceam ca ziarist acreditat la Guvern, alături de Radu Vasile, care purta, așa cum cere protocolul, ciorapi, deși afară erau 40 de grade!), în sandalele acelea decupate în față și cu baretuță pe gleznă, o, Doamna mea!, ca o bomboană fondantă printre călugări în sutane negre.

original_italia_-_14_oct_2018_-_episcopie_3 (1)

Simpla trecere în revistă a unui album cu câteva dintre primele doamne ale lumii V-ar arăta cât de departe sunteți de idealul iconic pe care îl întruchipează o Primă Doamnă.

Dar dacă asta Vi se pare complicat, vă rog urmăriți-o pe Delia Dinu, Șeful protocolului Administrației Prezidențiale! Nu o cunosc personal, am văzut-o mereu în cadre la televizor sau în momentele oficiale. Este o lecție ‒ chiar în proximitatea Dumneavoastră ‒ de eleganță, de clasă, de sofisticare și în același timp de modestie. Este mereu impecabilă și mereu adecvată contextului.

Împrieteniți-Vă cu ea! Cereți-i sfatul! Lăsați-Vă consiliată de ea câteva luni de zile! Este pur și simplu un om pe care îl puteți chiar imita vestimentar.

Aparițiile Dumneavoastră nu trebuie să devină prilej de critică, ci de admirație. De respect. Demonstrăm valoare când ne depășim condiția, când le oferim altora ‒ și nouă înșine ‒ vizibil, evoluția noastră la nivel imagologic, intelectual, spiritual, social.

Vă scriu oarecum tristă. Comentariile citite ieri și astăzi după nefericita Dumneavoastră alegere vestimentară din timpul vizitei oficiale la Roma m-au amărât. Colegii mei de presă nu știu nuanțele și nu știu să certe spre îndreptare. O fac cu voluptatea vânătorului care trăiește și din spaima căprioarei, dar și din uciderea ei.

original_italia_-_14_oct_2018_-_episcopie_6 (1)

Faceți ceva! Pentru salvarea Dumneavoastră în mentalul colectiv! E timpul ca după aproape patru ani să fiți într-adevăr prima noastră DOAMNĂ și să fim mândri de Dumneavoastră, nu jenați.

Cu cele mai bune gânduri!

P.S. Am făcut pentru Dumneavoastră o selecție aleatorie cu alte doamne care vă sunt omolog, pe care am publicat-o pe www.qmagazine.ro. Poate Vă influențează.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *