A pariat pe Donald Trump. Și a câștigat. Toate vocile îl dau pe Rudolph Giuliani drept viitorul Secretar de Stat al Americii.
Ar fi primul italoamerican care va conduce politica externă a Statelor Unite.
În ultimele apariții ale sale, Donald Trump a lăsat el însuși să se înțeleagă că îl preferă pe Giuliani pentru acest post. Este omul care i-a adus consensul din partea unor adversari sceptici, care a întruchipat lupta împotriva extremisului islamic și al ISIS și care a declinat sloganul „Make America great again!” în „Make America safe again!”.
De la primar „șerif” popular la adversar al libertăților, de la politician în declin la personajul anului încoronat de revista Time, Giuliani a renăscut din propria cenușă atât în viața publică, cât și în cea personală.
Rudolph Giuliani, omul anului încoronat de celebra revistă Time
Parcursul
Ajunge procuror districtual al New Yorkului la doar 27 de ani și pentru lupta sa împotriva Mafiei va rămâne în conștiința americanilor drept „procurorul de fier”. Giovanni Falcone și Paolo Borsellino, eroii italieni ai luptei împotriva Mafiei care i-a și asasinat într-un final, au fost colaboratorii lui apropiați în anumite cauze care priveau criminalitatea organizată transatlantică.
Cariera politică îl găsește la debut la democrați, însă apoi trece la republicani. Candidează pentru postul de primar în 1989, pierde, însă îl va câștiga de două ori în 1993 și în 1997.
Rămân proverbiale intransigența și toleranța zero caracterizate prin câteva principii: lege și ordine, pedeapsă și represiune. Practic, nu va avea niciun pic de indulgență pentru criminalitate și corupție și va pedepsi orice graffiti pe pereții New Yorkului sau orice mică infracțiune.
Se spune că, în perioada în care a condus acest oraș, s-a înregistrat cea mai scăzută criminalitate din toată istoria sa.
Atentatele de la 11 septembrie 2001 îl găsesc însă în declin de popularitate, dar contextul dramatic scoate în evidență capacitatea lui extraordinară de a manageria situația. Va ține newyorkezii mereu informați, îi va liniști, îi va îndemna chiar să meargă la cumpărături ca într-o zi normală și se va dovedi a fi un catalizator al unității acestora. Este motivul pentru care revista Time îi va dedica o copertă, numindu-l Omul anului – prezentându-l drept „îndărătnicul primar care și-a petrecut zilele și nopțile pentru a ține orașul său unit.”
Rudolph Giuliani și Hilarry Clinton, la atentatele din 11 septembrie
Giuliani lasă primăria, se întoarce în avocatură, dar nu abandonează politica.
Între timp se luptă cu un diagnostic de cancer și cu un divorț.
În 2008, republicanii îl au în vedere pentru Casa Albă, dar, în final, în cursă va fi lansat John McCain, care va pierde în fața democratului Barack Obama.
2016 – Anul Donaldului
Giuliani pariază pe Trump, îl apără în fața acuzațiilor de evaziune fiscală spunând că, „dacă există legi fiscale care îți permit să economisești, de ce să n-o faci? Dacă Donald a făcut-o, este un geniu!”, se luptă cu adversarii și cu toată media care o susține pe Hillary Clinton.
Mai puțin extremist decât alți posibili secretari de stat, Rudolph Giuliani este primul primar care a permis anumite libertăți cuplurilor de gay, este deschis în privința avorturilor și, în ciuda caracterului său forte, are vocație progresistă, ceea ce a determinat ziarul New York Times să scrie că „este un păcat să stea alături de Trump”, cunoscut pentru declarațiile sale extremiste din timpul campaniei electorale.
Unul din punctele forte ale lui Giuliani este lupta lui declarată împotriva terorismului. „Să facem America din nou sigură!”, a urlat acesta la Convenția republicanilor în timpul campaniei lui Trump, îndemn la care nu doar sala, ci toți americanii s-au raliat. „Obama nu a știut să identifice dușmanul nostru, care este terorismul islamic!”, a spus fostul primar.
Analiștii cred că intransigența lui Giuliani manifestată ca primar împotriva Mafiei va avea acum un alt destinatar: ISIS și terorismul islamic, ceea ce sub manadatul de Secretar de Stat al lui Hillary Clinton a rămas la stadiul de cuvinte goale.
Episodul din 1995, în care i-a cerut lui Yasser Arafat, liderul Oragnizației pentru Eliberarea Palestinei, să părăsească sala în care avea loc un concert organizat de Națiunile Unite la New York, a rămas celebru. Giuliani l-a evocat în diferite împrejurări ca argument pentru toleranța zero față de terorism, identificând în Arafat unul dintre susținătorii fenomenului.
Pentru unii democrați însă, această atitudine, precum și o vizită întreprinsă ca procuror general în Haiti, în 1982, țară guvernată atunci de tiranul Jean-Claude Duvalier, la sfârșitul căreia Giuliani a declarat că nu există nicio represiune politică, sunt dovezi ale lipsei sale de experiență diplomatică.
În plus, faptul că, în ultimii ani, Rudolph Giuliani a câștigat milioane de dolari prin firma lui de avocatură Bracewell&Giuliani și prin Giuliani Partneres, oferind consultanță unor guverne străine, unor companii de medicamente care produc OxyContin (drog ușor), familiei șeicului Qatarului sau ținând speach-uri în care a apărat, de pildă, o organizație iraniană aflată în exil și declarată organizație teroristă de Statele Unite, poate fi un conflict de interese pentru un viitor promotor al politicii externe americane.
Giuliani a spus în aprilie că îl va vota pe Trump, însă abia în iulie și-a manifestat public suportul pentru candidatul republican. Cei care îl cunosc sunt de părere că, fiind un om al luminilor, pur și simplu n-a vrut să rateze proximitatea învingătorului.
„A identificat o oportunitate și a exploatat-o”, a declarat un consilier de-al său pentru ziarul New York Times, sub anonimat. „Vrea, în schimb, ceva după această campanie. Nu funcția de procuror general sau de ministru de Interne. Ceva mult mai important. Fie Secretar al Apărării, fie Secretar de Stat”, a mai spus acesta.
Indiferent ce rol i se va încredința, Rudolph Giuliani va fi unul dintre oamenii importanți ai viitoarei Administrații Trump. El reprezintă și o lecție despre cum politica este un teren în care învinșii unei epoci pot deveni câștigători într-o alta.