„Monografia SRI”, apărută de curând, pentru că redă drumul parcurs în cei 25 de ani de la înființarea sa.
Confruntată în egală măsură cu amenințări reale la adresa securității şi siguranței naționale, dar şi cu mituri defavorabile zidite în conștiința publică, instituția Serviciului Român de Informații a învăţat că transparenţa este egală cu onestitatea profesională. Sigur, este dificilă această paradigmă de gândire pentru ofițerul de informații „condamnat”apriori să fie discret şi secret. Mai dificil este însă pentru publicul larg, pentru cetățeanul deseori lipsit de pregătirea specifică pe care o reclamă un asemenea domeniu şi care deseori devine victimă sigură a unor voci manipulatoare, să înţeleagă ca reperul temporal de 50 de ani stabilit pentru desecretizarea unor dosare secrete are ca rațiuni chiar viața însăşi a unor „actori” implicați şi că restricțiile de comunicare ale serviciilor de informații sunt parte importantă din reușita activității acestora.
Monografia SRI – 25 de ani ridică misterul asupra unor succese operaționale şi a unor cazuri controversate, dar se concentrează pe „viața, nu pe faptele” acestei instituții. Este interesantă însă perspectiva din care „trăiesc”aceasta viaţă directorii, partenerii externi, oamenii salvați de SRI sau jurnaliștii care au săpat la temelia publică a acestui Serviciu. Luptele pe care le duc ofițerii de informații „se poartă prin înfruntarea minților”, iar „sacrificiile şi renunțările personale adăugate pentru idealul de-a construi o lume mai bună” rămân uneori aport anonim la un idealism admirabil. Din fericire, câteodată şi la liniștea noastră!