Pe 4 aprilie, pe scena Operei Naționale, am sărbătorit cariera de excepție a baritonului Mihnea Lamatic. Las cronicile tehnice şi aprecierile calităților vocale ale celebratului criticilor experți şi vă împărtăşesc paradoxul faptului că ne-am dus să-l sărbătorim pe tată şi am sfârșit adorându-l pe fiu.
La doar 20 de ani şi practic descoperindu-şi vocea abia la sfârşitul clasei a XII-a după ani întregi de studiu al pianului, Ştefan Lamatic a uimit spectatorii cu o voce şi o interpretare unică. Actualmente este student în anul II, U.N.M.B, secţia Canto clasic, la clasa profesorului. dr. Ionel Voineag.
Să ţineti minte acest nume şi să îl urmăriţi! Îi prevăd un viitor strălucit.
Ştefan Lamatic : La sfârsitul clasei a 12-a am început să studiez canto, descoperindu-mi adevărata vocaţie.
Basul Ştefan Lamatic şi tenorul Teodor Ilincăi au fost eroii publicului şi ai acestei gale. Sigur, cu toții am aplaudat-o şi pe Angela Gheorghiu întoarsă pe scena Operei Naționale pentru prima dată din anii studenției, de dragul prieteniei sale cu Mihnea Lamatic. Însă mi-ar fi plăcut să remarc la această artistă de renume internaţional o legătură mai profundă cu ţara ei, cu Opera Naţională şi o susținere a acestora care ar fi înnobilat-o.
Angela Gheorghiu n-a susținut niciodată un concert pe scena Operei Române din dragoste pentru publicul român, aşa cum au făcut toţi marii artiști ai lumii care au cântat în locurile lor originare, benevol, fără pretenții financiare, ca un tribut pentru cei din mijlocul cărora au plecat spre dobândirea celebrităţii. Aş fi vrut să patroneze un festival, un concurs, să se implice în Asociația Friends of Opera, să aducă acasă, dacă ar fi considerat Romania „acasă”, artiștii internaționali lângă care a evoluat pe scenele lirice ale lumii, aş fi vrut s-o simt româncă mai întâi şi abia apoi soprană a lumii. Şi la Gala Lamatic lumea i-a strigat din sală „Mai vino pe la noi, Angela!” exprimând dorința unui public care o apreciază, dar care nu are parte de ea. Chiar dacă este la apusul carierei… nu este timpul pierdut!
Mihnea Lamatic a fost omagiat şi de Alexandru Badea, Dorin Mara, Gladiola Niţulescu Lamatic şi de corul operei condus de Ciprian Teodoraşcu.
S-au cântat arii din „Faust” de C. Gounod, „Macbeth”, „Falstaff”, „Don Carlos” sau „Simon Boccanegra” de Giuseppe Verdi, „Turandot”, „Tosca” sau „Gianni Schicchi” de Giacomo Puccini, dar şi „Don Pasquale” şi „L’elisir d’amore” de Gaetano Donizetti, „Il barbiere di Siviglia” de Gioachino Rossini, „Don Giovanni” de W.A. Mozart, „Evgheni Oneghin” de P.I. Ceaikovski, dar şi din operete precum „Contesa Maritza” şi „Silvia” de Emmerich Kálmán.
Câteva pagini mai încolo, am vorbit cu directorul Operei Naţionale, Răzvan Ioan Dincă, despre planurile şi stagiunile viitoare. Galele aniversare rămân evenimente superbe pentru că pun în valoarea nu doar cariera unui artist, ci şi prietenia de care se bucură acesta, preţuirea din partea colegilor care evoluează alături de el pe scenă.
Trebuie să îl remarc şi pe prezentatorul acestei Gale, Marius Constantinescu, o prelungire de excepţie a educaţiei şi profesionalismului mamei sale, Luminiţa Constantinescu.