Rotonda Grand Army din Centrul Cultural al oraşului
Sobru şi statuar, interiorul a fost construit să se potrivească perfect scopului său original şi nevoii distinşilor săi susţinători. Bolţile ornamentate cu scutiri, săbii, suliţe şi armuri tronează încăperea rotundă, în timp ce în interiorul marii săli, denumirile unor bătălii istorice sunt solemn sculptate pe pereţi.
Într-o curioasă luptă administrativă, sit-ul acestei clădiri a fost revendicat de două organizaţii: Biblioteca Publică din Chicago şi Marea Armată a Republicii, care era o puternică forţă politică şi o proeminentă organizaţie socială îndreptată către sprijinirea veteranilor din Războiul Civil din America. Pentru a îndupleca ambele organizaţii, clădirea a fost utilizată în dublu scop, având dublă identitate, estetică şi aspiraţie.
Clădirile erau suficient de mari astfel încât să poată cuprinde un întreg regiment de soldaţi pe post de gardă de onoare, dacă ar fi fost nevoie.
Timp de decenii, încăperile destinate Marii Armate a Republicii au protejat colecţii importante reprezentând momente din perioada Războiului Civil.
Legenda unei clădiri
N-a existat vreodată o clădire în Chicago ca cea care avea să rămână în legendă precum „Mecca Flats” pe 34rd cu State Street în Chicago.
Un gigant în formă de U, construcţia a fost ridicată în 1891, pentru a deveni, iniţial, o clădire de birouri pentru cei mai importanți afaceriști, cabinete medicale şi locuințe de top.
Criza economică de peste câţiva ani şi faptul că mare parte din clădire nu se închiria, l-a determinat pe proprietar să închirieze apartamentele unor muncitori simpli şi, ulterior, unor artiști modești.
Fiind o clădire cu un atrium interior deschis, toate certurile conjugale şi scandalurile cauzate de lipsa de educație a chiriașilor au făcut din locaţie, curând, o adresă renumită în oraș nu doar pentru Poliţie, ci şi pentru presa locală.
Aşa a început legenda acestei clădiri care iată, astăzi, la 60 de ani după demolarea sa, a dat naștere unui eveniment cultural găzduit în vechea bibliotecă a orașului, printr-o expoziție de fotografii păstrate de-a lungul timpului.
„Mecca Flats” trăieşte încă prin poveste, melodii şi prin legendă. Douăzeci de blues-uri clasice amintesc de „Mecca Flat Blues”, un poem scris de Gwendolyn Brooks, în timp ce artistul Ben Shahn a descris clădirea şi rezidenții săi într-un articol publicat de Harpers’s Magazine intitulat „The Strangest Place in Chicago”.
Diferitele înregistrări despre „Mecca Flat Blues” includ chiar o versiune la clarinet a lui Woody Allen.
Institutul de Artă
Un muzeu la care m-am dus cu puține așteptări, pregătită pentru câteva colecții de artă contemporană, eventual, şi unde am descoperit una dintre cele mai frumoase şi mai bogate colecții de capodopere ale marilor artiști europeni de dinainte de Renaștere şi până la impresioniști.
M-am amuzat cu prietenele mele prin pariuri în care, privind tabloul de la depărtare, recunoșteam pictorul.
Am putut face fotografii (fără blitz), aşa încât redau mai jos, într-o ordine aleatorie, superbe creații purtând semnături precum El Greco, Rembrandt, Monet, Van Gogh, Renoir, Morisot…
Veți recunoaște în mod cert Camera din Casa Galbenă a lui Van Gogh de la Arles despre care știți că v-am povestit într-un Jurnal astă-vară, când am fost în Provence pe urmele acestui pictor chinuit interior, cu destin de patrimoniu universal.
(Mărturisesc sincer că în mai toate cărţile de oaspeți în care am lăsat câteva rânduri zilele acestea am scris „Iubesc Europa pentru că a construit America şi gloria ei”.)
