Acum am ieșit de la Athenul Român, unde Radu Lupu a oferit celor puțini, privilegiați, o seară Schubert.
Doamne, a fost diviiiiiiiiiin!!! Stiți cum e Radu Lupu??? Stă în scaun, aplecat spre spate, departe de pianul pe care îl sfidează pentru că-l stăpânește.
Un „călugăr” care cântă pentru Dumnezeu, nu pentru oameni. Este indiferent la succes și la aplauze. Vrea doar să-i placă Lui. Nu zâmbește, nu e amabil, n-are carismă. E absent. E doar în drum spre Cer… fiind viu!
Dar oamenii vin să-l vadă, să-l asculte… să se înalțe și ei.
L-au omagiat de pe scaun, din picioare, din genunchi…
L-am întors la patru bisuri, iar Ioan Holender s-a înclinat ca în fața unui zeu. Radu Lupu are aripi. Și zboară în Empireu… Magie, transă, plutire….