Am regasit Barcelona… UPDATE

…la fel de magica, de eteroclita, cu amestecul ei de modernism si de gotic, de art nouveau si de gaudism, cu sculpturi si fantani uimitoare la fiecare intersectie de strazi. Un oras in care poti face orice si in care, facand totul, tot iti mai ramane ceva nebifat.

 

Are inca ceva cavaleresc, ceva donquijotesc (de altfel, Barcelona a fost singurul oras pe care Cervantes a decis sa-l viziteze eroul sau, facandu-l astfel, primul oras „literar”), are realism si suprarealism, il are pe Gaudi (a carui Sagrada Familia este inca neterminata, din 1926) cu casa lui, Mila (La Pedrera), unde am vazut cea mai lunga coada pentru a intra ever (cred ca erau o mie de persoane. Practic se rotea dupa vreo sase strazi. Am crezut ca nu vad bine!), are cel mai mare port din Europa, judecand dupa numarul turistilor care aleg croaziere, are muzee spectaculoase, cu, probabil, cea mai buna colectie romanica din lume (la MNAC), are o oferta incredibila de cumparaturi si concerte sau spectacole in care veti gasi intotdeauna pasiune.  Calatoriti prin aceste fotografii:

 

Piata Catalunya

 

 

 

Casa Batllo

 

Opera barceloneza, Teatro de Liceu

 

 

 

 

La Rambla

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Muzeu National de Arta Catalana este gazduit de un palat impresionant si aici poate fi vazuta una dintre cele mai complexe expozitii romane din lume.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe muntele Montjuic este un castel care adaposteste Muzeul Militar. Si tot pe acest munte sunt gradini si parcuri superbe, un restaurant, le Chalet, de unde puteti vedea tot orasul. Pe munte se ajunge cu telefericul. E frumos, e o priveliste superba. Merita!

 

 

 

Vedere de pe muntele Montjuic

 

 

 

Stadionul Olimpic, unde in 1992 s-a desfasurat  Olimpiada de la Barcelona

 

Zona Portului

 

Statuia lui Cristofor Columb

 

 

 

 

L-am iubit pe Columb din toate timpurile. Mi s-a parut un om fascinant pentru tenacitatea cu care si-a dus la capat visul de-a explora si curajul de-a pleca in alta tara cand in cea natala nu a gasit sustinere pentru visele sale. Un dialog, care nu stiu cat de real sau imaginar este, il infatiseaza pe navigator in fata reginei Isabella a Spaniei, care ii spune acestuia inainte de expeditia in urma careia avea sa fie descoperita America: „Daca pamantul pe care il cauti exista, atunci il vei gasi. Daca nu, Dumnezeu il va inventa pentru a-ti rasplati indrazneala!”. Columb are ceva din personajele romanesque, din eroii de poveste, un om care a marcat timpul sau, dar, mai ales, istoria lumii care nu va mai fi la fel dupa descoperirea lui. Ca orice erou si ca orice descoperire, a avut pare si de controverse. Dar niciun succes nu este lipsit de ele.

In lume exista 64 de monumente dedicate acestui exceptional om al marii, insa cel din Barcelona este cel mai mare. Degetul sau are jumatate de metru si, desi se crede ca arata spre Americi, in realitate, topografic, el arata exact in sensul opus.

 

Un restaurant excelent in port. Cautati-l!

 

 

 

Un platou ca acesta de fructe de mare, pentru doua persoane, ne-a costat 96 de euro.

 

La receptia hotelului Casa Fuster am intalnit-o pe Ecaterina, o fata din Pitesti, una dintre acele romance care ne fac cinste. Absolventa a celei mai prestigioase scoli de turism din Europa, venise in Spania pentru practica. O fata din Pitesti cu vise si aspiratii, dar care, in acelasi timp, si-ar dori sa revina acasa: „Vreau sa vin inapoi! Insa ce sa fac in Romania? Am stat cateva luni la Hilton in Bucuresti si nimeni nu accepta niciun sfat de la mine, pe principiul «a venit asta sa ne dea noua lectii, din Elvetia!». Romanii au o mentalitate care se va schimba cu greu. Ei cred ca «merge oricum, ca merge si asa». In industria ospitalitatii trebuie sa fie totul la standarde inalte, indiferent ca esti in Italia, Franta, Anglia sau din Romania. Nu stiu ce sa fac. Asta este dilema emigrantului roman: ma-ntorc, nu ma-ntorc? As vrea s-o fac pentru a implementa ceea ce am invatat, insa cred ca voi ajunge sa ma plafonez si sa ma domine mentalitatea romaneasca. Vad si aici, cand vin romani sa se cazeze. Ma cumpara, pur si simplu. Imi intind 50 de euro si-mi zic: «Hai, da-mi si mie o camera mai buna!» Rusii si romanii. Imi vine sa m-ascund dupa receptie de rusine. Insa iubesc tara mea si tare mult mi-as dori sa progreseze!”. Omagiile mele acestei fete cu o gandire atat de curata.

 

 

 

Am vizitat o expozitie a lui Goya. Desi este pana pe 24 iunie, nu v-o recomand. Are putine desene si putine picturi, si nu dintre cele mai reprezentative. Goya este unul dintre preferatii mei pentru modul in care a zugravit natura umana, viciile si „capriciile” ei, razboiul, dar mai ales intunericul depresiei care a nascut picturi de un dramatism incredibil. Poate ca geniul lui nu ar fi fost pe deplin elocvent fara pretul pe care l-a platit in viata reala, ramanand surd. Abia atunci a depasit granitele picturii de palat (regal, ce-i drept), intrand in subteranele umanului precum Baudelaire in cele ale periferiilor pariziene.

 

 

 

Am dedicat seara de duminica Palatului Muzicii Catalane, unde am vazut Gran Gala de Flamenco. Nu-mi amintesc ceva care sa-mi mai fi luat respiratia, sa ma tina muta-n scaun, ceva mai pasionant, mai ravasitor, mai incredibil pentru om ca ritmul de flamenco pe care-l bateau in podea un barbat si doua femei desprinse parca din bizetiana Carmen!!!

Daca vreti sa faceti un cadou cuiva, care sa fie tinut minte… luati-i un bilet la aceasta gala de flamenco la Palau de la Musica Catalana.

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *