Stiu ca e ceva timp de cand „am plecat”. Ma voi intoarce. Intre timp, va pot impartasi inca o data credinta ca Dumnezeu m-a dus pe prapastia mortii pentru a ma intoarce apoi de pe marginea ei pentru a-mi arata CAT de mult ma iubeste.
Am iertat „gresitii”, gandindu-ma ca as fi putut pleca fiind suparata pe ei si am inceput sa pretuiesc lucrurile simple ale vietii pe care altadata le consideram ca fiind in registrul minor.
Astazi, cand ar trebui macar simbolic sa spalam picioarele celor cu statut inferior repetand gestul lui Iisus, vreau sa ii multumesc omului frumos de langa mine care a dormit o saptamana, noapte de noapte, langa patul meu de spital, pe un scaun, rugandu-se la Dumnezeu sa traiesc si sa ma fac bine. Nu l-am vazut nici obosit, nici plictisit, nici exasperat, nici extenuat, nu l-am vazut decat indragostit. Este uimitor cum prin aproape moartea proprie, de fapt, am salvat anumiti oameni in sufletul meu !
Pana la urmatoarea „vedere”, ne auzim in noaptea de Inviere, de la 23 la 24, la Antena 3, de la Patriarhie, unde voi vorbi despre acest miracol al credintei si al lumii.
Si eu am trait propria-mi reinviere zilele trecute…