Conferinta „Europa dupa criza datoriilor suverane”, organizata, sub patronajul Guvernatorului Mugur Isarescu, de ziarul Puterea si de Media Consulta, la care am participat alaturi de alti „thinkers”ai Romaniei, mi-a consolidat cateva concluzii in care investisem incredere apriori.
Nu tot ceea ce este discret este si secret, desi poate parea.
Presedintele Grupului Bilderberg, Etienne Davignon, a fost intrebat invariabil de mai toti interlocutorii carora le-a acordat interviuri ante sau post conferinta, daca entitatea pe care o reprezinta „conduce lumea”, asa cum speculeaza unii. Discretia a alimentat, de-a lungul celor 50 de ani de existenta „Bilderberg”, impresia ca la reuniunile acestui grup se decide soarta lumii. In realitate, mai ales dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, istoria ne-a demonstrat ca in democratie, forma politica ce a cucerit incet, incet fiecare popor european, pentru care modelul libertatilor americane a fost unul inspirational, e tot mai greu ca vointa unui singur om, fie el si membru al Bilderberg, sa poata fi impusa cu forta autoritatii, exceptand dictaturile, din fericire, nereprezentate la masa Grupului.
Nu ma iluzionez cu naivitatea puterii absolute a votului si, implicit a poporului, dar nici nu ma alatur conspirationistilor creatori, care livreaza puterea unei organizatii secrete (cum o numesc ei) drept postulat. Le Bon m-a invatat sa cred in forta mainilor goale a multimilor revoltate mai mult decat in puterea – chiar si armata – a unui singur om. Iar la sfarsitul secolului trecut si inceputul celui nou, soarta dictaturilor il confirma, la aproape o suta de ani distanta. Zambind, ma intreb cate dintre revolutiile ultimilor 30 de ani, incepand cu cele din Est, trecand prin cea virtuala si sfarsind cu cele din tarile arabe, au fost decise de „guvernul mondial din umbra”?
Ignorand fanteziile conspirationiste despre cei 6.000 de oameni pe care David Rothkopf i-a inclus in elita mondiala a lumii, este indubitabil ca in mainile acestora este concentrata o putere uriasa, care poate influenta orice. Toti sunt legati prin afaceri comune, apartenenta la aceleasi cluburi sau institutii, dar, mai ales, prin promovarea intereselor egoiste comune. Principiul lui Pareto poate fi extrapolat de la nivelul celor 80% consecinte provocate de 20% din cauze, la 20% din populatie care produce 80% din venituri. Mai mult, un studiu realizat de Universitatea Natiunilor Unite in 2006 arata ca 10% din cei aflati la varful elitei detin 85% din averea lumii.
Totusi, fara sa neg ca la intalnirile Grupului care reuneste oameni interesanti si importanti ai planetei se contureaza un trend spre care ne indreptam, refuz sa cred ca o lume intreaga, cu exceptia celor 300 si ceva de membri ai Bilderberg, mimeaza democratia.
Vom fi mereu impartiti in doua tabere. De-o parte cei care cred ca nu se poate schimba lumea, un raport de raporturi imprevizibile si incontrolabile, cum zice Sartre, in care este imposibil sa ordonezi actiunile centrifuge ale miliardelor de indivizi, iar de cealalta, adeptii praxeologiei, stiinta actiunii, fundamentata argumentat de Thierry Montbrial in „L’action et le systeme du monde” care demonstreaza ca lumea actuala nu functioneaza haotic si ca inclusiv dezastrele pot fi prevazute si controlate.
Personal, am nevoie de acest exercitiu de optimism social, tocmai pentru a nu cadea in „depresia” care s-a desprins in cadrul Conferintei de la Bucuresti, care l-a deconcertat si pe distinsul oaspete.
„Am constatat ca romanii sunt foarte pesimisti” a declarat Davignon la sfarsitul intalnirii. Ori, aceasta atitudinea venea din partea celor mai bogati bancheri ai Romaniei, a celor mai importanti oameni de afaceri si analisti. Ce ar mai fi opinat vicontele in urma unei incursiuni in Valea Jiului, de pilda, sau la Rosia Montana, unde oamenii nu mai cred ca vor apuca ziua de maine, la propriu?
De partea cealalta, Richard Haass, al doilea invitat de marca al Conferintei si presedinte al Consiliului pentru Relatii Externe al SUA, ne-a asigurat ca modelul american este inca unul de succes, unul in care planeta trebuie sa creada, in ciuda faptului ca actuala criza economica a pornit in urma deciziei FED-ului de a scadea dobanda la 1% dupa atacurile de la 11 septembrie, cand economia americana inregistrase o cadere dramatica, si in urma acordarii creditelor subprime ale caror efecte au imbogatit bancherii si au contaminat planeta.
Produsul cel mai important pe care l-a exportat America insa, a fost libertatea si grija pentru drepturile omului, virtuti abandonate in ultimul timp din pricina dependentei economice fie de petrolul irakian, fie de yuanul chinezesc. Despre rolul tot mai diminuat al SUA in respectarea drepturilor omului atrage atentia si Mihail Hodorkovsky, intr-un editorial publicat de revista „Time”si scris in inchisoarea siberiana.
Cu toate acestea, sindromul increderii in valorile americane este incurabil pentru fiecare cetatean al SUA si el se manifesta nu doar in arborarea steagului pe fiecare proprietate privata – un gest care ar parea complet desuet la noi, de pilda – ci si in atitudinea cu care orice oficial american se aseaza la masa tratativelor, indiferent ce se negociaza la aceasta.
A fost si diferenta care s-a desprins intre inteleptul european Ettiene Davignon si orgoliosul optimist american Richard Haass.
Astfel de intalniri, binevenite si necesare chiar si in scop imagologic national, duc la schimbul de opinii, insa nu duc la decizii, dupa cum a declarat presedintele Davignon reporterilor de la ziarul „Puterea”. Totusi, ele ne arata ca, la nivel global, exista ingrijorari fata de inechitatile sociale tot mai profunde in ultimii ani, care ar putea genera tensiuni sociale, ca dispare clasa de mijloc desi Germania este motorul economiei europene tocmai datorita acesteia si ca industriei financiare i s-a acordat o importanta dezechilibrata in detrimentul altor sectoare ale productivitatii.
Sigur, sa credem ca UE va reusi sa mentina o moneda stabila si ca va trece peste criza datoriilor suverane este oarecum „naivitatea” la care suntem condamnati, insa realitatea ne arata ca lumea se schimba, ca palmuirea spontana si neprevazuta a unui vanzator ambulant de legume poate genera focul – la propriu –care a dus la rasturnarea regimului dictatorial din Tunisia si ca teoria haosului potrivit careia bataia din aripi a unui fluture din jungla amazoniana poate duce la declansarea unei tornade in Mexic poate da peste cap orice decizie luata chiar si de membrii Bilderberg Group.