Ani la rand am strabatut Coasta Amalfitana, pe care o statuasem drept unul dintre cele mai frumoase locuri de vacanta din lume. Dar si Coasta Ligurica, pe care am ales-o anul acesta si pe care am strabatut-o de cateva ori, in viteza, doar pe autostrada in drum spre Monte Carlo, este fascinanta.
Mai putin arida, cu mai multa natura vie, cu arbori seculari, alaturarea marii la poalele muntilor e diferita fata de obisnuit.
Chiavari, Santa Margherita Ligure, Rapallo, Portofino sunt doar cateva dintre statiunele acestor locuri.
Portofino, un mic golf, cu o piazzeta tipica de sat pescaresc si cateva strazi, cu hoteluri incastrate-n munte si yahturi de pe care coboara starurile internationale, ramane perla Coastei, chiar daca este un loc micut, in care dupa o zi-doua devine repetitiv.
Mai mult decat locul in sine, insa, remarci atmosfera relaxata, in care-ti poti atinge propria libertate cu mana, poti face o plimbare admirand barcile mici sau yahturile impresionante, poti manca peste abia prins la un resto de unde privesti marea sau poti bea un aperitiv in piazzeta.
E un loc frecventat de turisti de un cert nivel, nimic nu e popular, comercial sau de masa. De la magazinele extrem de scumpe la hotelurile amenajate in case tipice ligurice, turismul de aici are un snobism fin si o simplitate a rusticului unde civilizatia citadina a ajuns, dar n-a inlocuit, distrugand anticul.
Portofino la apus este si un loc romantic.
I-am ratat pe Michael Dougals cu Catherine Zeta Jones, veniti la bordul yahtului regizorului Steven Spielberg si n-am reusit sa-l vad nici pe Denzel Washington al carui yaht este ancorat in Portofino.
Parerea mea… o destinatie pentru o data-n viata!
Pe colina, sus, castelul lui Berlusconi
Regizorul Franco Zeffirelli a declarat unui ziar local ca una din dorintele lui profesionale este de a monta o opera verdiana sau puciniana in piazzeta, imaginand un act din Madame Butterfly care se pierde in infinitul spatiu al acestui golf.
Petrarca, unul dintre poetii mei preferati inca din copilarie, cand nu prea intelegeam bine dimensiunea lui universala, dar furam cartile mamei mele, a poposit aici, asemeni lui Guy de Maupassant, in 1889.
Una din cele doua pizzerii mai „populare” din Portofino, unde o cina costa 50-60 de euro. Acelasi meniu, la un restaurant in piazzeta, costa 120 de euro. Am incercat ambele variante. N-am simtit diferenta gustului. Difera doar privelistea.
Sa nu faceti ca ea…
