Firenze in imagini

Am mai scris, de cateva ori, ca blogul acesta nu este o obligatie, ci locul si mijlocul prin care impart, uneori, cu voi, impresii, ganduri, oameni, situatii, peisaje, experiente de viata.

Ritmicitatea cu care o fac nu se inscrie insa in registrul pontajului clasic, ci in cel al momentului in care am timp si simt nevoia sa o fac. Asteptarea si curiozitatea voastra sunt magulitoare, in acelasi timp, insa, vreau sa-mi lasati „privilegiul" libertatii de a-mi apartine mie insami mai mult decat va apartin voua. […]

Am redescoperit Firenze cu aceeasi bucurie, dublata si de fapxul ca acum i l-am aratat si mamei mele.

M-am reintors la Uffizi si-am pierdut ore-ntregi alaturi de prietenul meu, istoricul de arta Andrea Baldinotti, care mi-a dezvaluit secretele tablourilor lui Ucello sau noile interpretari ale Primaverii botticelliene. O sa fac o postare speciala dedicata Galeriilor.

Fapxul ca Firenze a fost capitala Italiei timp de 5 ani, din 1865 pana in 1870, nu inseamna nimic pe langa dimensiunea culturala incomensurabila a orasului, pe langa statutul de loc in care s-a nascut Renasterea.

Imi amintesc ca, atunci cand am vizitat Firenze pentru prima data, cu vreo 15 ani in urma, si l-am vazut de sus, din piata Michelangelo, am trait senzatia frumusetii coplesitoare pe care n-aveam s-o mai cunosc in niciun alt oras al lumii.

Restaurantele antice, strazile inguste, cu pavaj datand de sute de ani, cladirile tipice Toscanei, sentimentul ca, practic, calci pe urmele lui Dante, Leonardo da Vinci, Botticelli, Galileo Galilei, Zeffirelli, toti nascuti aici, bisericile, palatele si tot flavour-ul unei familii istorice precum cea de Medici, te duc intr-o alta lume, care depaseste sentimentul turistic.

Ne-am numarat printre cele cateva milioane de vizitatori care au pasit anual pragul Palatului Pitti, oarecum auster la exterior, dar de-o grandoare incredibila la interior, precum si in Gradinile Boboli din spatele portilor de intrare. Fotografiile nu sunt permise, asa incat n-am reusit decat sa "fur" cu telefonul cateva instantanee ale tavanului din aripa Costumelor.

Stralucirea Florentei de astazi se datoreaza, in mare parte, familiei de Medici, care i-a condus destinele pentru mult timp, dar in mod special lui Lorenzo, supranumit Magnificul, care a patronat artele si artisti precum Michelangelo, da Vinci sau Botticelli. Si atunci, dar si astazi, Firenze este considerat nu patrimoniu universal potrivit UNESCO, ci unul dintre cele mai frumoase orase din lume.

Este prima destinatie pe care as recomanda-o fara ezitare oricui. La fel cum as sfatui orice om sa calatoreasca… In ultimele 25 de zile am vazut San Francisco, New Yorkul, Parisul, pentru finala Roland Garossului, Londra, pentru o Tosca unica la Covent Garden, Berlinul, pentru o rugaciune in Dom, Firenze, Viena pentru o intalnire de business si tot mai gasesc energia unui nou drum… in doi!

Lasati-ma sa fac numarul revistei care apare luni, sa ma odihnesc putin, si va mai scriu!

O vitrina Stefanel care mi-a placut mult, pentru simbolul anticipat al iernii 

  

Piazza della Repubblica 

 Impreuna cu prietena mea, Ella

Cu mama mea 

 

Piazza Michelangelo 

Palatul Pitti, Gradinile Buboli

 Interior

Ponte Vecchio, in fundal 

 

Domul din Firenze, Catedrala Santa Maria del Fiore 

Biserica Santa Maria Novella

Crucifixul lui Giotto 

 

Trinita – Massacio, prima pictura in perspectiva 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *