a implinit 61 de ani sambata. Am sarbatorit-o la tara, alaturi de mama si de surorile ei. Trei generatii. Multumesc celor care si-au amintit acest moment important in viata mea si care mi-au trimis urari pentru ea. Cred ca este mandra de mine, asa cum multi dintre voi imi scrieti, dar in acelasi timp este si ingrijorata pentru modul meu idealist de-a trai. Fiind dintr-o alta generatie si fiind un om al cifrelor, a considerat intotdeauna ca a te gandi la ziua de maine este mai important decat a o trai pe cea de azi. De aici pornesc vesnicele noastre dispute care se termina invariabil cu constatarea ca sunt irecuperabila. In rest…mama mea isi doreste, spre deosebire de alte mame, sa fiu fericita asa cum evaluez eu fericirea, nu cum o incadreaza sabloanele. Mama mea a fost intotdeauna un om deschis, un om destept, avangardist, inaintea vremurilor. Dumnezeu m-a binecuvantat cu ea. Am mai scris cu ani in urma, in "Jurnalul national"… Tot ce sunt ii datorez mamei mele si lui Dumnezeu.
Cu ani in urma, am visat intr-o noapte c-a murit. M-am trezit urland, pe la 4 dimineata si pret de zece minute mi-a fost imposibil sa ma opresc. Urlam prin casa, spargeam peretii cu capul si nu ma puteam conecta la realitate. De atunci, tot timpul pe care il dadeam altora, importanti sau nu, din viata mea…i l-am dat ei. De atunci am impartit toate sarbatorile, calatoriile, weekendurile, anotimpurile… Pe masura ce trece timpul mi se pare ca e tot mai putin si eu devin tot mai disperata. Nu nteleg cum exista copii care-si viziteaza mamele o data la cateva luni sau le vad de Craciun ? Oricine poate fi inlocuit pe lumea asta : o prietena, un barbat, o pasiune…nimic nu poate inlocui o mama ! Nimic n-o poate inlocui pe maicuta mea !