“Nebunia” lui Andre Gide

Ravello, una dintre statiunile de pe coasta amalfitana, gazduieste in fiecare an un festival dedicate muzicii simfonice, artei, dansului si literaturii. Anul acesta, lait motivul a fost "Nebunia".

Am intrat in Muzeul gazduit de Vila Ruffolo si trebuie sa recunosc c-am ramas complet insensibila la ceea ce inteleg artistii moderni, ale caror nume nici macar nu le-am retinut, prin nebunia in arta. Sa ma ierte Dumnezeu, dar raman complet insensibila in fata unui tablou pe care sunt aruncate tempere la intamplare sau in fata unor fotografii care infatiseaza ochii scosi din orbite ai unui tip cu parul zbarlit. Da, asta o fi nebunia… dar pe mine nu ma misca acest tip de arta.

In dreptul "nebuniei literare" a fost asezata o expozitie de fotografii dedicate scriitorului francez Andree Gide. Pentru ca nu am aprofundat opera sa literara, nu-mi dau seama daca aceasta a fost atinsa de nebunie mai mult decat propria lui viata personala. Expozitia vrea sa reconstruiasca, prin intermediul unor fotografii, parcursul existential al scriitorului, prezentand  instantanee din viata personala, alaturi de cei care l-au influentat, intr-un fel, din calatoriile sale si din viata profesionala.

Cele 100 de fotografii, mare parte dintre ele inedite, debuteaza cu anul 1899, cand scriitorul francez are 30 de ani. Este casatorit cu verisoara sa, Madeleine Rondeaux (mai tineti minte ce alt mare scriitor s-a casatorit cu verisoara sa? Llosa!), cu care insa nu traieste in aceeasi casa, casatoria fiind pur formala. In salonul poetului Francis Viele-Griffin il intalneste pe pictorul belgian neo-impresionist, Theo Van Rysselberghe, si pe sotia acestuia, Maria. Cea din urma ii va deveni prietena pentru toata viata si confidenta.

Cei doi au fetita, Elisabeth, in varsta de 9 ani, la momentul in care Gide intra in viata acestei familii.

Desi homosexual declarat si cu o relatie publica alaturi de regizorul Marc Allegret, Gide are o scurta aventura cu Elisabeth, in urma careia se naste unicul copil al Nobeliatului pentru literatura, Catherine.

Legatura lor se produce 20 de ani mai tarziu fata de momentul in care se cunosc. Elisabeth are 29 de ani, iar Andre Gide, 50.

Desi declara la un moment dat: "Familii, eu va urasc", Andree Gide s-a dovedit un tata afectuos pentru micuta Catherine, nerecunoscuta oficial, care i-a daruit intre timp si nepoti. Tot ei i se datoreaza si expozitia de la Ravello. Fotografiatul era interzis, dar am reusit sa fac, totusi, cateva poze cu telefonul.

 

La 14 iulie 1925, Gide si Marc Allegret se imbarca spre Congo. "Aceasta calatorie cred ca imi este impusa printr-un soi de fatalitate ineluctabila, ca toate evenimentele importante din viata mea", avea sa declare scriitorul. Timp de un an de zile, cei doi au traversat pe jos si pe mare Africa Ecuatoriala franceza. Fascinati de fauna si flora intalnite in aceasta parte a lumii, precum si de caracteristicile triburilor pe care le intalnesc in drumul lor, cei doi vor fi impresionati de aceasta realitate coloniala si ceea ce trebuia sa fie initial doar o calatorie exotica se transforma intr-un denunt public asupra practicilor scandaloase ale marilor societati europene care exploatau africanii din aceasta zona. Din aceasta experienta, Gide avea sa scrie "Calatorie in Congo" si "Reintoarcerea din Ciad", ilustrate cu fotografii facute de Marc, care a facut la randu-i un documentar asupra realitatilor intalnite.

Alaturi de Stalin la inmormantarea scriitorului Maxim Gorki, in 1936. Sustinator al comunismului, dupa aceasta calatorie in Rusia, Andre Gide si-a schimbat complet opiniile politice, condamnand acest regim. 

Mainile lui Andre Gide

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *