In memoriam

 

Chipul mamei ei, inert, livid si, intr-un fel, lipsit de orice durere, ma obsedeaza. Cred ca fiecare dintre noi, macar pentru o secunda, s-a gandit zilele acestea, cum ar fi daca in locul Madalinei Manole ar fi el si cum ar fi mama fiecaruia dintre noi, langa sicriu.

Vorbeam astazi cu Stelian Tanase, la telefon, despre Cioran, cel care a „promovat” si a desavarsit in scris sinuciderea si ca nici macar el, care parea ca iubeste acest gest si-l vede ca pe o normalitate, nu a avut curajul de-a si-l asuma.

Madalina Manole, un om ce PAREA fericit, implinit, cu un copil dorit 15 ani…a avut acest curaj. Sa iei Moartea de mana cu atata luciditate…

Urmaresc controversele despre slujba de inmormantare de care si sinucigasii ar trebui sa aiba parte si aproape nu mai am vlaga sa mai am o opinie. Eu il iubesc pe Dumnezeu mai mult decat orice pe lumea asta si in oricare alta mi-ar fi dat sa cunosc vreodata! Insa dezamagirile mele in randul Bisericii, al preotilor, al canoanelor …au fost atat de profunde incat prefer sa nu ma pronunt. Este cert ca Dumnezeu este singurul care o poate judeca si deja, dupa moarte, numai intre El si ea se dau sentintele si se acorda iertarile.

Odihneste-te-n cantec, fata frumoasa !

http://www.trilulilu.ro/SoulReaverul/7a132ef7be4db3

http://www.youtube.com/watch?v=5wmUefJcP-E&feature=related

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *