Dimineata, pe cand imi beam cafeaua si citeam ziarele, la Chocolatul din Dorobanti, am observat, la o masa alaturata, un tip la vreo 50 de ani si o adolescenta de vreo 16. Pareau tata si fiica… si, auzind fara sa vreau conversatia, mi-am dat seama ca asta si erau.
Barbatul fuma tigari Davidoff, isi luase o cafea, iar ea un croissant si un caffe late. Ea cred ca era-ntr-o pauza si ii povestea ca vor pleca intr-o calatorie, in Turcia, cu scoala.
Din dialogul lor stingher mi-am dat seama ca nu locuiesc in aceeasi casa si ca aproape nici nu au ce sa-si spuna. Banalitati de genul "ati dat teza la romana?" sau "vezi ca la intrarea in Turcia aveti un duty free, dar n-au decat parfumuri si tigari!". Apoi, taceri lungi si priviri pe fereastra.
Chipul ei era livid si complet apatic. Intalnirea lor era pricinuita strict de apropiata plecare pe care tatal zicea c-o va suporta financiar. In rest, niciun zambet, nicio confidenta din cele pe care fetele le fac tatilor, nici o emotie. Si el parea incurcat si astepta sa se scurga un timp anume, suficient, pentru a putea ghilotina intalnirea care nu-i fericea pe niciunul dintre ei.
Era imbracata modest, prost asortata si un pic chicioasa. Dar suferinta din ochii ei si locul gol pe care tatal il avea in sufletu’-i erau induiosatoare. Mi-a venit sa ma duc la ea s-o iau in brate.
Mi-a trecut imediat prin minte chipul Anei Maria Geoana, o adolescenta cam de aceeasi varsta, pe care am zarit-o ieri, prin dreptul patiseriei "Paul", imbratisata cu un baiat. Purta niste adidasi Chanel in picioare, cu parul lung, frumoasa foc, toate hainele alese cu mult bun gust si cu chipul senin al copilului care nu doar ca nu are niciun fel de griji materiale, dar este inconjurata si de toata dragostea parintilor.
Doua fete, una care are totul, cealalta care parea a nu avea nimic. Doua drumuri prin viata. Stiu, din experienta personala, ca acolo unde nu exista prezent un tata biologic,