Am fost duminica seara sa vad si eu, in sfarsit, laudatul film "Avatar". In cercul meu il vazusera aproape toti apropiatii. Pana si Sandra mi-a spus: "E de vazut!". M-a motivat in plus efectul mortal, la propriu, pe care am tot citit ca-l are acest film asupra unor adolescenti care, dupa ce-l vad, se sinucid. Cu asa o reclama nu stiu cum de-am rezistat pana duminica?!
Credeti-ma, cu toata rabdarea pe care mi-am invocat-o mie insami, mai mult de jumatate de ora n-am rezistat. Da, la 3D l-am vazut, dar nici macar asta n-a fost un argument pentru a putea ramane pana la sfarsit. Sigur ca am apreciat efectele, vegetatia, peisajele, intr-un fel si ideea, insa, Dumnezeu sa ma ierte, e un fel de joc animat pe calculator pentru oameni mari.
Nu, e gresit sa pui eticheta "filmului american"… pentru ca tot "americane" sunt si Pearl Harbour, sau A Beautiful Mind, sau Schindler List, sau Elisabeth, sau The Bridges of the Madison County… filme superbe, ravasitoare, emotionante, pe care le-am vazut si revazut de cateva ori. Desigur ca filmul european va pune accentul mai mult pe spiritualitatea secreta a fiecarei personalitati, pe introspectia sufletului, pe umanismul care situeaza omul in cautarea adevarului de sine si al altora inainte de orice, in timp ce filmul american este o industrie dezvoltata, guvernata de ingredientele succesului de casa.
Doar ca… dupa ce-am vazut, auzit sau citit despre isteria produsa de "Avatar", am inceput sa ma intreb tot mai des spre ce se-ndreapta oare omenirea noastra?
Un prieten imi spunea dimineata, la cafea, ca virtualul va deveni o a doua noastra natura, ca vom deveni dependenti de calculator, adica de mijlocul prin care vom avea acces la o "alta viata" pe care ne-o dorim, dar pe care nu avem nici capabilitatile, nici imprejurarile favorabile pentru a o trai… Vom uita sa mancam, sa bem, vom "iubi" prin calculator (altfel, cred ca fiecare dintre noi s-a indragostit macar o data in viata de cineva sau ceva intalnit in virtual!), vom munci, ne vom plati facturile, vom juca la cazino, ne vom uita la filme, vom citi ziarele… vom face aproape totul pe calculator. Ne vom robotiza sau, si mai grav, vom deveni oameni in stare de leguma.
Cred ca in aceasta lume care ni se deschide in perspectiva, tot ceea ce ne mai poate salva sufletele este credinta in Dumnezeu si iubirea reala pentru o mama, pentru un barbat, pentru o prietena, pentru un copil. Si durerile. Citeam adineaori un dialog intre Tonitza si Luchian. Primul il viziteaza pe cel de-al doilea bolnav. Luchian ii spune lui Tonitza: "Vezi tu, de durerile mari sufletul se subtilizeaza, se purifica…". In rest, vorba sloganului din telefonia mobila, viitorul suna… rau!