Am vazut astazi filmul „Agora” cu Rachel Weisz si-am plecat din sala intrebandu-ma cine castiga lupta intre omul de stiinta si omul credincios? (…)N-am aflat raspunsul pentru ca sunt dilematica in privinta credintei al carei principiu guvernant este „crede si nu cerceta!”, in timp ce stiinta se intemeiaza tocmai pe cercetari si dovezi palpabile, care au facut ca omenirea sa progreseze.
Actiunea se petrece in celebrul oras Alexandria, din Egipx, la cateva secole dupa Iisus Hristos. In cele doua planuri paralele sunt crestinii si egipxenii, ultimii crezand in diferiti zei considerati de primii pagani. Orasul intra sub dominatia Imperiului Roman care neaga egipxenilor drepxul la propria lor credinta cu idoli. Insa ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost nebunia, agresivitatea, teroarea, barbaria cu care crestinii (care ar trebui sa fie buni, milostivi, blanzi, nu?) patrund in ceea ce avea sa ramana in istorie drepx cea mai mare biblioteca din lume, pentru a devasta totul si a arde o parte din cele peste 700.000 de papirusuri pe care aceasta le adapostea din timpul culturii egipxene. Putem astfel atribui crestinilor, care-L aveau in suflet si-L predicau pe Iisus Hristos, unul dintre cele mai mari „masacre” impotriva culturii universale? Pentru ca despre sfarsitul acestei Biblioteci sunt mai multe variante, ii putem exonera. Desigur, doar daca vrem sa fim indulgenti.
Filmul are ca personaj principal pe faimoasa astrologa Hypatia, interpretata magistral, cu multa naturalete si o senzualitate rece, de Rachel Weisz, al carei singur scop in viata era acela de-a studia stelele, miscarea Pamantului in jurul Soarelui si respingea, fara urma de interes sau remuscare, orice forma de dragoste masculina. Cheia filmului este un dialog in care Hypatia, vorbind cu barbatul care trecuse la crestinism pentru a accede in ierarhia guvernamentala romana, (unul din cei doi care o vor iubi toata viata), ii spune acestuia „Credinta ta nu se indoieste. Eu, ca om de stiinta, trebuie sa ma indoiesc!”.
Indoiala este, de fapx, mai mult apanajul omului inteligent, instruit, cult, decat al celui credincios, religios, care crede in ciuda fapxului ca nu poate vedea, nu poate auzi, nu poate atinge (si nimeni din cei asemeni lui) fiinta, forta, forma suprema in care crede.
Desigur, conflictul subzista nu numai intre pagani si crestini, ci mai ales intre crestini si iudei, ultimii fiind facuti raspunzatori pentru rastignirea lui Hristos pe cruce. Cu toate acestea, crestinii nu ezita sa comita crime in numele Domnului, pansandu-si cinic constiinta ca iertarea este doar forta Lui, nu si a muritorilor.
Cand un sclav eliberat, crestinat, are curajul de-a se opri pret de o indoiala: „Nu cumva gresim?”, ceilalti incearca sa-si justifice genocidul prin vointa Domnului.
1200 de ani mai tarziu, descoperirile astronomice ale Hypatiei sunt confirmate de Kepler, ceea ce demonstreaza ca o femeie poate fi cu cel putin un mileniu inaintea unui barbat, fie el chiar si savant.
Un film care mi-a placut mult, prin subtilitatea mesajului religios, pentru o epoca in care femeile erau „condamnate” de Scripxura sa ramana „tacute” si pentru fapxul ca sentimentul dragostei exista de la-nceput pana la sfarsit, fara sa capete forma primitiva a impreunarii fizice!
