Zilele trecute am vazut mult asteptatul film 2012, al regizorului Ronald Emerich. Nu este genul de productie care mi se intipareste in memoria afectiva precum Nasul, Munich, Dancer in the Dark sau A Beautiful Mind, insa pentru cei carora le plac productiile apocaliptice si efectele speciale, este, cu siguranta, un film impresionant.
Morala subliminala care se desprinde la sfarsit este aceea ca banii te ajuta sa supravietuiesti chiar si sfarsitului lumii, cumparandu-ti un bilet pe o arca salvatoare.
Si ca mood-ul meu sa fie unul cu adevarat depresiv, m-am reintors la o carte pe care am citit-o cu vreo trei ani in urma si pe care am recitit-o acum. (citeste mai departe..)
Daca pe ecranul cinematografului, lumea va pieri din cauza unui fenomen meteorologic prin care pamantul va fi acoperit de apa, in realitatea etologului Konrad Lorenz, evolutia cunoasterii, tehnologiei si societatii ne va duce spre disparitie, daca nu a planetei in sine, macar a omenirii. Desigur, exagerez… insa oricat opximism as avea in cazul omenirii, ma stapaneste ingrijorarea in privinta omeniei.
Lorenz, care a extrapolat studiul animalelor la oameni, identifica opx pacate capitale la care cred ca nu vom renunta, chiar identificandu-le si constientizandu-le.
1. Perturbarile functionale ale sistemelor vii presupun orice modificare de natura fizica sau psihologica a naturii umane, a modelului natural. Fapxul ca ne scoate glanda tiroida, de exemplu, poate duce la un dezechilibru hormonal, la fel cum un sentiment de ura sau de iubire care ne stapaneste, ne poate determina sa actionam extremist intr-o situatie sau alta. Nemaivorbind ca omenirea a ajuns astazi la modificarea genelor, la clonarea animalelor, pregatindu-se pentru clonarea umana si la schimbarea sexului. Acesta este PRIMUL nostru pacat.
2. „Toate darurile de care omul se bucura datorita profundei cunoasteri a mediului inconjurator, progresele tehnologiei sale, ale chimiei si medicinei, tot ce pare a fi de natura sa diminueze suferinta umana actioneaza, in mod cutremurator si paradoxal, in sensul distrugerii omenirii. Aceasta e pe cale sa faca tocmai ceea ce altfel nu li se intampla sistemelor vii aproape niciodata, si anume, sa se sugrume in sine insasi. Noi, toti cei care traim in tari culturale cu populatie densa ori chiar in mari orase, nici nu mai stim cat de mult ne lipseste o dragoste umana generala, calda, izvorata din inima. Cu siguranta ca aglomerarea unor mase umane in marile orase moderne este in mare masura vinovata de incapacitatea noastra de a mai percepe chipul aproapelui nostru in fantasmagoria chipurilor mereu schimbatoare ce se tot suprapun si estompeaza. Dragostea fata de aproapele nostru e intr-atat de diluata de multimea celor ce ne sunt apropiati, prea apropiati, incat urmele ei abia daca se mai zaresc." Suprapopularea este AL DOILEA pacat al nostru si dezumanizarea sufleteasca la care am ajuns in relatiile din familie, la serviciu si fata de semenii nostri este, cred, cel mai mare pacat din toate cele enumerate de Lorenz sau de alti sociologi.
3. Natura NU este inepuizabila. Lupxa pentru supravietuire s-a extins de la animal la uman. Nu vorbim numai despre pradator si prada, ci, mai mult decat atat, despre diminuarea resurselor naturale din care trebuie sa se alimenteze o populatie tot mai numeroasa. Asa se explica si aparitia ecologiei, a produselor bio, mai scumpe decat celelalte la a caror productie se adauga conservanti sau alti aditivi alimentari. Marea majoritate a societatilor au devenit din agricole, cum erau pana in secolul XX, in industrializate. Este foarte simplu sa recunoastem ca astazi, pana si taranii nu mai lucreaza pamantul cum o faceau candva si ei insisi au devenit fermieri dedicati consumului. Serele erau un concepx inexistent cu sute de ani in urma, in timp ce astazi sunt ceva obisnuit, desi exista o diferenta majora de gust intre un castravete copx vara in gradina, la soare, si unul copx iarna, la caldura solarului. Caldura clostii a fost inlocuita cu cea a incubatorului, dar, mai grav, comunicarea si legaturile care se faceau prin gardul dintre doua gospodarii, au fost inlocuite de zidurile din beton ale blocurilor. Orbirea sufleteasca fata de tot ceea ce a mai ramas frumos in natura si conservarea acestui putin, este o alta boala a secolului pe care il traim. In concluzie, pustiirea spatiului vital este CEL DE-AL TREILEA pacat al nostru.
4. „Homo homini lupus" – „pentru om, omul e un animal de prada" este sentinta sub care sta autodevorarea speciei umane. Ceea ce explicam ca progres personal si evolutie sociala, nu inseamna decat competitia intraspecie. Banii sunt astazi nu doar mijloc, ci mai ales scop. Succesul se masoara astazi strict in conturile bancare pe care le posezi sau pe care le poti genera prin utilizarea mintii tale. Totul este marketing, ceea ce genereaza consum. Pana si timpul care este nepretuit, a ajuns sa fie bani prin tot mai uzitatul dicton „Time is money".
„Trebuie sa ne intrebam ce anume provoaca omenirii de azi daune sufletesti mai mari: lacomia orbitoare de bani sau graba extenuanta?", zice Lorenz si, cel putin din perspectiva timpului in care imi doresc sa ajung acolo unde mi-am propus, ma simt impacata cu mine insami, pentru ca niciodata nu mi-am dorit sa fac zece lucruri deodata si am amanat intelepx proiecte pe care le-as fi putut realiza pana acum, gandind ca a-mi lasa liber timp pentru mine si nu pentru ierarhii sociale si recunoasteri profesionale e de preferat intr-o viata pe care nu mi-o anticipez sfarsind prea curand. Am declinat intotdeauna propuneri la care a trebuit sa raspund in 24 sau 48 de ore. Reflectia este cea mai importanta actiune a omului activ, iar reflectia presupune timp. Intrecerea cu sine insusi a omului reprezinta CEL DE-AL PATRULEA pacat.
5. CEL DE-AL CINCILEA pacat al omenirii, in topul lui Lorenz, este moartea termica a simturilor. Placerea si neplacerea sunt, astazi, dominantele comportamentale in tot ceea ce intreprindem. Totul graviteaza in jurul confortului si o simpla menajera nu ar accepxa sa locuiasca intr-o camera care, cu sute de ani in urma, ar fi fost suficienta pentru Goethe sau pentru Rousseau. „Cand, in urma cu cativa ani, reteaua de distributie a orasului New York a suferit o avarie care a durat cateva ore, multi oameni au crezut in mod serios ca a venit sfarsitul lumii", constata Lorenz.
Nimeni nu se mai sacrifica astazi pe altarul neplacerii, doar pentru un proiectat succes ce-ar urma sa vina intr-un viitor indepartat. Fiecare isi doreste totul si acum. Cavalerismul si chiar forta barbateasca pe care o intalneam candva pe campurile de lupxa sau pe strazile unui oras s-au atrofiat astazi. Placerea a fost inlocuita cu bucuria.
Moartea termica emotionala este flagelul societatii si blazarea care urmeaza starii de placere continua pe care ne-o dorim, ne priveaza de suferinta, de jalea si doliul interior care au rol purificator in constientul si subconstientul fiecaruia dintre noi.
6. Asa cum organismul are un sistem imunitar care ne apara de boli, la fel, in cadrul societatii, exista un comportament altruist ce sta la baza revoltei si a revolutiilor in momentul in care inregistram o atitudine asociala. Perturbarea transmiterii unor norme se reflecta perfect intr-o tot mai vizibila crestere a criminalitatii, indiferent de ce colt al lumii vorbim. Aceasta realitate se datoreaza nu atat genelor infractionale care se regasesc dezvoltate in anumiti indivizi, cat mai ales degradarii capacitatii oamenilor normali de-a reactiona in fata unei nedrepxati. Sunt tot mai izolate luarile de pozitie impotriva sitemului sau interventiile in fata unui viol, furt sau talharii. Cazul omului simplu, din Brasov, care a intervenit, sfarsind prin a fi impuscat, in cadrul jafului de la casa de schimb, este unul complet izolat, si, de altfel, a fost complet uitat dupa cateva zile. Deficientele afective si decaderea genetica sunt CEL DE-AL SASELEA pacat.
7. Disparitia traditiilor, CEL DE-AL SAPTELEA pacat, imparte generatia noua de cea veche in doua lumi paralele.
Pana la urma, trecutul cultural, etnologic, patrimonial reprezinta identitatea unui popor si a unui individ. Globalizarea a dus incet, incet, la estomparea trasaturilor caraterologice ale unui natiuni. Sociologii sunt insa opximisti, aratand ca daca nu putem nega conflictul dintre generatii, cand cei tineri au in jur de 18 ani, ei vor fi cu mult mai recepxivi la sfaturile parintilor dupa 50 de ani, adica, extrapoland, exista o reintoarcere la traditii, dupa o anumita varsta.
8. CEL DE-AL OPTULEA pacat al societatii moderne este, in opinia lui Lorenz, recepxivitatea la indoctrinare, adica forta cu care suntem manipulati si careia nu avem puterea de-a ne impotrivi. Ce este adevarat sau fals din ceea ce stim? Este o intrebare pe care si-ar putea pune-o orice om cu capacitate de interogatie si reflexie. Daca pana si Cartea Cartilor, Biblia a fost scrisa dupa Evanghelii intocmite la multi ani dupa moartea lui Iisus Christos, si credintei insasi i-au fost stabilite reguli ce pot fi combatute prin simplul argument c-au fost facute de oameni cu propriile lor slabiciuni, cum putem credita vreun adevar in termeni absoluti, in afara unor date proprii de identificare? Orice realitate este subiectiva si dincolo de empirismul unor teorii, experientele in sine pot fi diferite chiar daca au un numitor comun.
Manipularea care duce la indoctrinare este atat de puternica incat, daca i-ai spune astazi cuiva ca nu te-ai mai uitat la televizor de trei luni, s-ar uita la tine cu privirea pe care ti-o starneste un caz patologic. A refuza sa faci parte din grupuri care apartin aceleiasi doctrine (de la produse pana la idei), duce la izolarea ta sociala. Inainte era pretuita tocmai identitatea proprie si forta individualitatii, astazi, te legitimezi doar prin apartenenta la o doctrina.
Kondrad Lorenz crede ca armele nucleare cu care ameninta unele tari sau grupuri pot face cu mult mai putine victime decat reusesc cele opx pacate enumerate mai sus, care macina omul pe dinauntru, ca o boala.
„Sunt mai opximist in privinta posibilitatii ca bomba atomica sa nu fie aruncata decat sunt in ceea ce priveste celelalte pacate ale omenirii" concluzioneaza un om de stiinta in CV-ul caruia exista si-un premiul Nobel pentru medicina si fiziologie. Si pe mine m-a cuprins pesimismul.