Am plecat in Delta (unde altundeva?!?) vinerea trecuta cu Sophie, micuta mea botezata, cu mama si cu bona ei.
Am ajuns si ne-am cazat la Lunca, un complex de trei margarete apartinand aceluiasi proprietar de la "Gura Portitei". Desele mele "permanente" in Delta confirma inca o data ca nimic nu e cum pare. Multi isi imagineaza, probabil, ca ma duc la Vintu. Ei bine, nu! Ma duc la Bittner! Glumesc. Nici nu-l cunosc pe ultimul, iar pe primul il vad mai rar decat mi-as dori.
Lunca este recomandabila mai mult pescarilor, pe cand Gura Portitei, avand iesire la mare, este un loc pentru oricine indragostit de mare, de soare, de plaja… de vara.
Dimineata urmatoare, la ceasul dintre somn si trezire, auzeam pe cineva urland intr-o camera vecina. Am iesit asa, cu parul ciufulit si-n pijama, pentru ca urletul parea atat de infricosator incat reclama prezenta imediata. Aveam sa constat ca vocea indurerata venea chiar din camera de alaturi, unde bona Sophiutei aflase o cumplita veste. Fetita ei de 26 de ani murise intr-un accident de masina. Ce sa-i spui unei mame vlaguite, aflata intr-o situatie ca asta? Nu exista nici cuvinte, nici mangaieri, nici alinari… te-ntrebi daca nu cumva ai tu insati nevoie de imbarbatari care sa te tina ancorata in realitate si sa n-o iei razna.
Implicit, asociem moartea cu batranetea si, daca o accepxam resemnati cand e vorba de cineva aflat la varsta senectutii, ne perplexeaza complet, ne revolta, de impietreste, ne impresioneaza, ne pare de neinteles, atunci cand moare un copil sau un tanar.
Ceea ce m-a socat la aceasta moarte a fost sufletele celor vii. Dupa ce mama fetei a plecat spre Bucuresti, amortita de durere, la cateva ore am aflat detaliile acestui sfarsit. Pur si simplu, la ora 22.00 cu o seara inainte, fata se intorcea de la firma la care era contabila, cand, angajandu-se intr-o depasire periculoasa, din cauza lipsei de vizibilitate, a intrat intr-un stalp. Avea peste 100km/h si, conducand o masina micuta, impactul a fost mortal. La cateva ore, prietenul ei, vazand ca nu mai raspunde la telefon, a pornit in cautarea ei pe drumul clasic pe care-l parcurgea mereu. A gasit masina, deja sub forma unui morman de fiare, taiat in doua de cei de la descarcerare, si pe cineva care spala cu furtunul sangele de pe jos. O luase Salvarea insa nimeni n-a stiut sa-i spuna la ce spital a fost dusa. Intr-un final, a gasit-o la Urgenta.
Ceea ce spune insa multe, nu despre morti, ci despre vii, a fost fapxul ca cineva, care a trecut pe la locul accidentului, inainte ca fata sa fie luata de Salvare, s-a oprit, i-a furat geanta cu actele, cu banii, cu tot ce poate avea o femeie in geanta ei, si, mai mult decat atat, i-a furat cerceii din urechi si lantisorul de la gat. Trebuie sa va spun ca impactul a fost atat de puternic incat era complet desfigurata, cu gatul taiat, cu mana dreapxa taiata, cu plamanii perforati si cu creierul facut zob. Practic, toata fata i-a fost reconstruita cu un mulaj la inmormantare si a fost acoperita de un val pentru ca traditionala rochie de mireasa, pe care n-a apucat s-o poarte in viata, aproape ca nu avea ce trup sa imbrace in sicriu. Cum poate cineva sa-si murdareasca mainile de sangele unei fete de 26 de ani, cu capul facut bucati, pentru a-i smulge cerceii din urechi? Oamenii acestia traiesc printre noi, poate ne intalnim in acelasi metrou sau ne sensibilizeaza din spatele unor cazuri umanitare, atent orchestrate pe net. Cred ca este dincolo de caracter, adica de lipsa lui, dincolo de inuman, de lipsa unor repere morale, cred ca e dimensiunea patologica a dezumanizarii pe care viata o capata din ce in ce mai mult.
Si, pentru ca durerea sa fie cu adevarat paroxistica, fata nu a putut fi inmormantata cateva zile, pana cand nu i s-a emis un nou buletin (va dati seama ce paradox… sa emiti buletin de identitate unui mort) pentru a putea genera certificatul de deces. Despre disperarea unei mamei care-si coboara in gropa mortuara copilul este inutil sa mai scriu si nici nu stiu cum as putea descrie-o.
In aceeasi zi, la cativa kilometri de cimitir, in maternitatea "Regina Maria", Ileana Badiu dadea nastere micutului Sasa, baietelul pe care si l-a dorit ani de zile.
Viata si moartea pot veni uneori in aceeasi secunda, cu o continuitate egala de ambele parti, caci sunt indisolubil legate, ambele ramanand la fel de paradoxale.
