Astazi am fost la un lunch cu cativa oameni ai legii…
….incluzand aici avocati, procurori, fosti judecatori si chiar ofiteri ai Ministerului de Interne.
Am vorbit mult despre dezamagirea pe care ne-a produs-o tuturor ministrul Catalin Predoiu, fiecare opinand ca este fie santajat de un superior ( caruia ii raspunde la ordine ), fie nu resimte nici un liant intre el si cei in numele carora ministeriaza. Si mie mi-a placut, la momentul numirii, acest ministru pe care-l vedeam carismatic, foarte substantial profesional, cu o carte de vizita impresionanta si cu un aspect european. Il laudam deseori, chiar fara sa-l cunosc. Imi amintesc chiar ca i-am trimis un sms cu recunoasterea meritelor sale -cel putin la nivelul discursului si al prestantei publice-lui Mihai Tatulici, anul trecut, cand realiza o emisiune pe tema justitiei.
In ultimele zile insa m-am tot intrebat cum poate cere un ministru propriilor sai oameni, pe care este chemat sa-i apere, sa inteleaga si sa faca sacrificii accepxand diminuarea propriilor lor salarii, in conditiile in care el stie foarte bine ca, abia de la anu’ va fi mai greu, pentru nu se stie cati ani ? Ca este pe pozitii diametral opuse fata de magistrati as putea accepxa-stiind in ce pozitie ingrata se afla!-insa superioritatea si aroganta cu care le vorbeste acestora, fie in emisiuni televizate, fie in sedinte ale CSM ului sau in tete-a-tete uri cu reprezentantii Asociatiei Magistratilor din Romania, ma perplexeaza complet, recunoscand atitudinea imitata aproape perfect a presedintelui Traian Basescu.
Un fost judecator imi spunea astazi ce drama poate purta cu el, o viata-ntreaga, daca numai o singura data , in cariera lui, da o sentinta nedreapxa , prin care trimite la inchisoare un om nevinovat. Ganditi-va ca un judecator este chemat sa dea sentinte in fiecare zi. Si tot el, razand, cu un spirit de autocritica laudabil imi spunea : stii care este diferenta dintre un judecator si Dumnezeu ? Un judecator se crede un Dumnezeu, dar Dumnezeu nu se crede niciodata judecator !
Mi-a povestit apoi zeci de spete in care a achitat oameni vinovati aparent, carora procurorul niciodata nu le analiza circumstantele atenuante.
Am vorbit de asemenea despre abrutizarea femeilor din magistratura. Ii spuneam ca, in urma cu doua sapxamani cand am vazut noua generatie de judecatori primiti la Cotroceni de seful statului, n-am remarcat nici macar o singura prezenta feminina frumoasa. Intr-adevar,un judecator femeie este deformat fizic si moral de orele fara numar in care sta inchis intr-un birou si intr-o arhiva pentru a citi tomuri de dosare, nu mai are nici timp si nici dorinta cochetariilor feminine, nu il mai intereseaza cucerirea si competitia cu celelalte pentru ca rolul lui de a decide asupra destinelor oamenilor este primordial.
Un procuror de la Parchetul Curtii de Apel imi spunea ca niciodata, nici macar pe vremea lui Ceausescu, nu a existat o asemenea degradare imagologica, dar si profesionala, morala, a justitiei. Amandoi am cazut de acord ca tocmai de aceasta imagine proasta se profita acum electoral.
N-o cunosc pe Mona Pivniceru si nici pe Viorica Costiniu. Insa le vad exact ca pe simbolica femeie legata la ochi, care imparte in mod echitabil drepxatea. De la atenieni incoace, drepxatea s-a intemeiat pe credinta. Daca vom atinge apogeul necredintei in Justitia romana, va fi haos. Ne indrepxam spre el…si Cineva ne conduce spre acest deznodamant.
Cineva care cred ca vrea sa se substituie acestei Puteri.