The impossible dream…

La sfarsitul saptamanii trecute am fost la bunicii mei materni.  

 Satul Poiana, de pe malul Dunarii, la granita cu Bulgaria, a fost cel in care mi-am petrecut vacantele de vara din copilarie, cel in care am invatat sa merg pe bicicleta pe care i-o furam bunicului meu cand dormea, in care am fugit de acasa sa fac baie in Canalul Dunarii si, pentru ca am intarziat prea mult, mi-a fost teama sa ma mai intorc, ascunzandu-ma la niste vecini si facandu-i pe ai mei sa creada ca m-am inecat – ce jale a fost atunci… cum a venit mama de la Bucuresti si toata familia… m-au cautat cu navoadele prin Dunare, sa-mi pescuiasca trupul pe care-l credeau mort -, satul in care mi-am dezvoltat personalitatea de copil lider fata de cei de pe ulita, in care am invatat sa ma revolt fata de cei mari, daca imperativele lor nu coincideau cu dorintele mele, taramul unde cerul mi se parea aproape si intindeam mana sa-l ating, spunand ca eu sunt deja mare si pot ajunge la el. A fost satul in care furam strugurii altora din via de la margini, in care auzeam despre personaje morometiene gen Ilie a lu’ Ceapa, Ion a lu’ Oace, Mita ale Haimanale… in care eu insami, daca ma-ntreba cineva pe ulita cand ma duceam la cooperativa (magazinul satesc): „Tu a cui esti, ghea?", raspundeam ca-s „nepoata lu’ Gogu ale Vatrai". Nici acum nu stiu de unde vin poreclele astea pe care numai intr-un sat de tara le poti intalni.

Zambesc nostalgic cand imi amintesc cum mamaie ne tot grabea sa mancam pana in ora 20, pentru ca dupa aveam alternativa mancatului la lumanare, cum alergam sa prindem cate o gaina pe batatura, pentru ca venea cineva de la Bucuresti si trebuia gatit ceva ca pentru oaspeti. Papilele mele gustative pastreaza inca amintirea cocociului mic, copx in testul ars cu coceni batuti, pe care-l umpleam apoi cu branza si, de fiecare data cand ma intorc acolo, imi spun cata drepxate avea Proust, care refuza constient sa se intoarca la Illiers pentru ca „era paradisul pe care nu avea sa-l mai regaseasca vreodata".

Multi ani, acestui loc i s-a spus Flamanda, din pricina oamenilor saraci care-l populau. Fara rezonanta istorica a vreunei rascoale, precum cea a „Flamanzilor" din 1907, satul de la malul Dunarii avea sa se numeasca, dupa Revolutie, Poiana. O sa revin candva asupra acestui univers bucolic, pentru ca atmosfera si dramele oamenilor de la tara, in tranzitia de la autenticul care-i definea inainte de Revolutie si eteroclitul pervers care i-a cuprins dupa, merita pagini intregi.

Plec cateva zile la Paris… cu prietenele mele, intr-un fel de „Sex and the City" personal, in care ele zic ca eu sunt Carrie (fara Big).

Am primit, zilele acestea, manuscrisul Jurnal pe care printesa Jeanne Bibesco l-a tinut in 1931. Descendenta a Maresalului Ney (el insusi inconjurat de glorie si mister) si a celebrei familii de boieri valahi, la 21 de ani se calugareste si infiinteaza, din banii proprii, o manastire de maici in Algeria, unde devine stareta. Cativa ani mai tarziu, cand lacasul este pus sub semnul incertitudinii, ea vine la Paris si cere o audienta primului ministru de atunci, Emile Combes. Conform ritului catolic pe care-l reprezenta, Jeanne Bibesco apare in fata premierului desculta si, pana la finalul audientei, il cucereste pe acesta de partea cauzei sale. Va fi debutul unei lungi corespondente si al unei amicitii de genul celei dintre Heidegger si Arendt. Dupa 40 de ani, printesa Bibesco renunta la calugarie si se intoarce la Paris, intrand in cercurile aristocratice pariziene. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ea devine spioana pentru statul francez. Un destin fabulos.

Lasati-ma sa-i citesc Jurnalul si va povestesc apoi gandurile si trairile acestei femei, despre care romanii stiu atat de putin sau aproape nimic.

Plecaciuni celui care mi-a ales acest cadou.

Multumirile sunt dublate de o dragoste infinita si disperata ca acest vis imposibil  pe care mi-l scot din inima sa i-l dau!

http://www.youtube.com/watch?v=sZE4KGB6Wt4&feature=related

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *