Aseara…

am fost la o serata muzicala dedicata lui Haendel, la Teatrul Act.[…]

Claudia Munteanu la vioara si Delia Pavlovici la pian au ales un reportoriu de sase sonate ale compozitorului. A fost foarte frumos si chiar va recomand ca, din cand in cand, sa inlocuiti salile mari si grandioase ale Ateneului sau ale "Palatului", cu incaperea de la Teatrul Act – de pe Calea Victoriei – in care nu incap mai mult de 50-60 de persoane si-n care muzica e parca mai aproape de fiecare. Chiar daca intre muzica si suflet nu e drum cuantificabil.

L-am zarit si pe Marian Munteanu in sala si am reintalnit o colega de clasa din scoala generala, Cristina Andrei. Mi s-a parut resemnata intr-o existenta anodina. Din toti cei 40 de colegi ai mei de clasa sunt singura care si-a depasit "celebritatea" de dincoace de zidurile Scolii 80, in timp ce toti ceilalti s-au pierdut in anonimatul banalitatii in care viata se compune dintr-un sot si doi copii, serviciul plictisitor si robotizant de dimineata pana la ora 16.00, acelasi autobuz, acelasi concediu vara si aceeasi vacanta iarna. Dar poate ca normalitatea aceasta este de preferat nelinistii, neprevazutului si permanentei lupxe pentru progres din viata mea. Cine poate sti?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *