Suntem in anul 1642. Richelieu e mort. Si chiar daca pastram in legenda doar dictonul "Le roi est mort, vive le roi !", cu mult mai potrivit ar fi fost in acele timpuri…’Richelieu e mort, Vive Mazain!".[…]
Ludovic al XIII lea este pe moarte, iar fiul sau, Ludovic al XIV-lea ( care va ramane in istorie ca "Regele Soare") are doar cativa ani, prea putini pentru a deveni rege.
Sotia primului si mama celui de-al doilea, Regina Anna de Austria, frumoasa, distinsa, evlavioasa si cu un suflet plin de noblete si mila, devine regenta la moartea sotului sau, iar Mazain va deveni Cardinal si ministru principal, un fel de Miron Cristea roman.
Timpurile acelea si povestea de dragoste care s-a nascut intre Regina si Cardinal au fost superb transpuse pentru televiziune , intr-un film francez pe care l-am vazut de curand pe tvr1. Redau mai jos franturi, asa cum mi-au ramas intiparite in memoria mintii sau in cea a inimii…confundandu-ma adesea cu situatia tragica de-a fi amandoi inchisi intr-o celula, mai mare, in care "facem exercitii intelectuale" inutile…pentru a evada.
Mazarin se pregateste sa mearga la o intalnire cu mai multi nobili care ii erau ostili si care complotau impotriva lui. Regina , terifiata de gandul ca ar putea fi asasinat, il roaga
sa renunte la aceasta intalnire, insa, cardinalul, o linisteste, asigurand-o ca a prevazut totul si ca nu se va pune in pericol. In timp ce urca scara trasurii, ii spune confidentului sau cand acesta il intreaba daca pleaca spre moarte :"Uneori, bucuria de a fi iubit e mai puternica decat teama de a fi asasinat!".
Mazarin ii impartaseste Reginei unul din principiile importante care trebuie sa-i guverneze regenta:"Primul lucru pe care trebuie sa-l faci cand ajungi la putere este sa te arati ingrat !", dar cand Regina il intreaba de ce nu actioneaza asupra unui nobil care l-a jignit in Consiliul de Coroana , Cardinalul ii raspunde :"Neraspunzand la jigniri, le rapim orice importanta celor care ne jignesc."
Regina se roaga ingenunchiata in fata unei icoane. Cardinalul i se alatura in tacere.
Se simte din ce in ce mai coplesita de iubirea pe care i-o poarta lui Mazarin si
de eforturile pe care trebuie sa le faca pentru a-si ascunde sentimentele:
–Nimic din purtarea mea publica nu lasa sa se vada ca…si ridicandu-se se-ndreapxa spre usa spunand, mai mult pentru sine: –Fara astfel de lucruri in fata Domnului !
Mazarin crede ca este, dimpotriva, locul ideal pentru marturisirea propriilor lui trairi:
–Eu il vreau pe Dumnezeu martor ca ceea ce simte inima mea este adevarat.
Daca simt asta, inseamna ca Domnul a ingaduit.
Regina , cu lacrimi in ochi :
–Nu va voi putea vedea indeajuns pe cat mi-as dori…
Intalnirile vor fi insa mai dese decat ar fi crezut Regenta pentru ca arhitectul lui Mazarin va construi un tunel subteran intre casa acestuia si palatul in care locuieste Regina, aflate in apropiere.
Cardinalul il sfatuieste pe micul Ludovic al XIV lea, inaintea varstei de 13 ani, la care va deveni major si va putea fi uns rege.:
-Este adevarat ca daca nu-ti demonstrezi autoritatea, risti sa ti-o pierzi,
dar amintiti-va, Sire, ca e preferabil intotdeauna sa actionati asupra mintii, nu a trupului !
Regina , aflata in bratele Cardinalului, in patul acestuia, se intreaba :
-De ce sunt aici cand toti cred ca dorm sau ca ma rog ?
-Pentru ca raspundeti unei inimi la fel de curate ca a dvs.
-Sa nu ma parasesti niciodata ! Daca m-ai parasi, as muri !
Cumnatul reginei, alti nobili fideli acestuia si frondele izbucnite tot mai des din pricina impozitelor impovaratoare pe care Mazarin le impusese, tensioneaza situatia in Franta. Mazarin decide sa plece o vreme din Paris , fapx cu care, la inceput, Regina nu este de acord. Ulterior insa, pentru "ratiuni de stat"…accepxa cu sufletul indragostit, plin de durere.
"L-am rugat de multe ori pe Domnul sa ma ajute sa slujesc Statul.
M-am rugat pentru fiul meu, regele.
E inutil sa-L rog sa va apere si sa va faca fericit departe de mine, pentru ca e suficient sa priveasca in sufletul meu. Daca ati putea, ati vedea si dv acolo dorinta mea neprecupetita de-a va iubi pana la ultima suflare.
Suntem persecutati. Sunt obligata sa va tin la distanta. Suntem despartiti.
Dar gandurile mele nu le pot interzice sa se indrepxe spre dv.
Va sunt vesnic fidela.
Sunteti pururi cel mai scump si cel mai bun prieten al meu.
Anne".
Aflat in exil, Cardinalul priveste in gol, prin ceata care intuneca orizontul. Unul dintre apropiati il intreaba daca nu i se pare ca timpul trece atat de greu.
–Nu atunci cand il petreci cum il petrec eu ?
–Rugandu-va ?
–Sperand !
"Singura bucurie pe care o am aici este de a-mi vedea nepoatele crescand si de ea ma gandi la finul meu, regele, care trebuie sa fie un tanar chipes. Cata suferinta imi provoaca aceasta singuratate departe de dv. Ma consolez cu gandul ca prietenia noastra nu se va sfarsi niciodata !"
"Ma dor atat de tare suferintele dv, incat nu le mai simt pe ale mele. Daca m-ati uita, as muri. Intelegeti deci ca va iubesc si fac tot ce pot ca sa va intoarceti. Anne".
La Paris toti se tem de fapxul ca, desi aflat in exil, Mazarin tese intrigi si "decapiteaza" planurile inamicilor sai care-l vor plecat pentru totdeauna din regat. Insa pana si acestia recunosc ca, Mazarin desi departe, niciodata n-a fost mai prezent…"pentru ca el e diavolul si diavolul este peste tot."
Marie, nepoata Cardinalului -si singura pe care regele Ludovic al XIV-lea o va iubi vreodata, si pentru toata viata, desi nu se va casatori cu ea- citeste din Corneille:
"Un veritabil rege nu e nici sot si nici tata. El se ocupa de tronul sau si atat."
La vremea acestei lecturi, nu-l cunoscuse inca pe cel pe care-l va iubi la randu-i si care va renunta la ea pentru casatoria cu infanta Spaniei, alianta care va face din Franta un regat mai puternic. Cand Marie il intreaba despre aceasta casatorie, Ludovic, indragostit
si-nlacrimat ii raspunde ca "isi va face datoria de rege, dar ca toata viata n-o va iubi decat pe ea". Cuvintele cu care cei doi se despart, ii apartin tot lui Corneille :"Caut tacerea nopxii, ca sa plang …".
Regina, in genunchi se roaga :"Doamne, da-i putere sa se intoarca la mine ! Apara-l de ucigasii care vor sa mi-l rapeasca ! Fa astfel incat sa-mi fie alaturi, Doamne !"
Mazarin, tinand-o pe Regina in brate :"N-as suporta sa nu mai fiu in slujba Statului si a gloriei regelui, fiul dv. Dar Domnul sa ma pazeasca de cea mai mare durere: sa va pierd pe dv !".
"Va caut atat de mult ca-mi pierd puterea si mi se pare ca va vad peste tot. Spuneti-mi ca ma credeti cand va scriu ca voi fi a dv pana la ultima suflare. Anne"
Mazarin il sfatuieste pe rege :"Din fiecare intamplare sa invatati ceva. Ramaneti deasupra tuturor. Sa nu aveti pasiuni si nici inclinatii. Asa veti realiza lucruri marete."
Regina si Cardinalul, din nou, ingenunchiati in fata icoanei :
–Cereti-i iertare, Doamnului, Cardinale! Vede tot raul pe care mi-l faceti!
-Nu puteti spune asta!
-O, ba da, pot ! Ne-am accepxat sentimentele pe care oricum nimeni nu ni le poate interzice. Acestor sentimente le lipseste doar libertatea de-a trai la lumina zilei.
Stiti senzatia care va aduce in minte fiinta iubita, cand e departe?
Stim cum respira, ii ghicim licarirea din priviri. De ce dragostea nu ne lasa niciodata ragaz? Sufar, prietene. Sufar pentru ca va iubesc. Iar durerea mea nu va afecteaza.
-N-am stiut mult timp ca iubirea e sursa atator suferinte. Nu pot sa exprim ceea ce simt. Nu stiti cu ce eforturi pastrez ascunse plansetele si chinurile de care vorbiti. In ochii tuturor trebuie sa ma dedic doar Statului si stiti ca si dv la fel."
Pe patul de moarte, Mazarin mai are un sfat pentru Ludovic :"Sire, veti fi un mare rege a carui domnie va lumina lumea, dar trebuie sa conduceti singur! Conduceti singur, Sire!"
Sunt ultimele clipe de viata ale Cardinalului Mazarin. In curand se va stinge un mare om de stat, o elocinta politica, o personalitate care a marcat vremea sa si despre care, iata, altii fac filme si astazi.
Regina Anne simte ca sfarsitul e aproape. Demna, cu lacrimile curgand, ia mainile barbatului iubit si-i spune :
-Fie ca suferintele dv sa treaca asupra mea. Le duc eu.
-Anne, asa cum Marie il va iubi toata viata pe rege, iar regele o va iubi toata viata pe Marie, asa te-am iubit eu, te iubesc, si stiu ca acolo unde ma voi duce, te voi iubi.
Acum stiu ca dragostea nu se sfarseste niciodata.
Doamna, permiteti-mi sa ma retrag!
Regina il saruta pentru ultima data pe barbatul iubit care isi ia adio de la ea si de la viata.
La inmormantare, Regina nu si-a tradat nicio secunda sentimentele, doar, cu vocea sugrumata de lacrimi a rostit un vers din Corneille :"Caut tacerea nopxii, ca sa plang."…
Regele Soare a desfiintat Consiliul de Coroana si a domnit 72 de ani. Singur.