Am fost atât de fericită astăzi …
Aşa cum ţi-am spus… dimineață când eram agățată de gatul tău şi spre seară când din albumul trimis de Patriarh, cu Patriarhia renovată, a căzut o atât de mare dovadă de dragoste din cer către tine, către mine, către visul în care cel puţin noi doi mai credem, mai sperăm! Uneori cred că eu mă bucur chiar mai mult decât tine când viaţa te răzbună! Fie luptele ţi-au atrofiat energiile cu care ai mai putea să râzi, fie aproape că nu mai sperai şi acum nu-ţi vine să crezi. Chiar dacă nu ne întâlnim niciodată pe dealul Mănăstirii „Radu Vodă” pentru că abisurile tale divine nu „scânteie-nafară”, știm amândoi că dincolo de iubire, liantul durabil dintre noi este orizontul comun spre care privim şi lupta pentru victoria ta. Tu mergi cu paşi siguri pe pământ, eu zbor cu capul în nori… pentru că…
Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.
Cât inima în piept îţi cântă
ce’nseamna’n luptă-un braţ răpus?
Ce-ţi pasă’n colb de-o spadă frântă
când te ridici c’un steag mai sus?
Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri
SUNT RENUNŢĂRILE LA VIS.
„Îndemn la luptă” – Radu Gyr