…un strop de iad in tine…

Citesc o poezie a lui Radu Gyr, scrisa in timpul detentiei comuniste. Ea este un mesaj pe care il transmit tuturor celor care au atins culmile gloriei candva, au cazut de pe ele zdrobindu-si trupurile la impactul cu pamantul si care, dupa lungi convalescente fizice si sufletesti, se reintorc cu fruntea  spre inaltul la care aspira din nou.[…]

 Ma bucura caderile omului pe care il iubesc, caci abia ele il fac sa pretuiasca victoriile candva regizate, astazi dobandite divin.

Antiteze

N’ai desmierda, de n’ai sti sa blestemi;

surad numai acei care suspina.

Azi n’ai zambi, de n’ar fi fost sa gemi,

de n’ai fi plans,n’ai duce’n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai,

cu mana ta n’ai unge rani straine.

N’ai jindui dupa un colt de rai

de n’ai purta un strop de iad in tine.

Caci nu te’nalti in slavi pana nu cazi

cu fruntea grea, in pulberea amara.

Si daca’nvii in cantecul de azi,

e c’ai murit in lacrima de-aseara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *