Nu stiu de ce, astazi, m-am gandit mult la Sarutul lui Rodin. Impactul este la fel de puternic si in fata variantei de marmora, gazduita in muzeul care poarta numele sculptorului, si in fata celei din bronz, aflata in Gradinile Tuileries din Paris. […]
Supremul gest al dragostei pare mai mult dramatic, decat erotic.
Si in contextul acestei statui mi-am amintit cateva versuri din Rilke, mai ales ca, n-ar fi exclus ca ele sa fi fost inspirate chiar de sculpxurile lui Rodin care l-au influentat profund pe literat, in timpul sederii sale la Paris, Rilke fiindu-i chiar secretar personal sculpxorului.
In marmura visele noastre-s sculpxate,
statui ce cu templele noastre se-mbina;
le dam din cununile noastre lumina,
din doruri caldura le trecem la toate.
Cuvintele noastre sunt busturi de aur
pe care le ducem prin zilele noastre,-
si zeii vii urca pe tarmuri albastre
in lina racoare, cu fruntea in lauri.
Deplin odihniti sau in plina vigoare,
noi sintem mereu istoviti, fara leac,
dar date ni-s umbrele stralucitoare
care eternele gesturi le fac.
…Asa e dorul:valul sa te mane
si vatra sa nu ai in timp nicicand.
Si-asa-i dorinta:dialog sa-ngane
cu vesnicia orelor de rand..